6 scriitori egipteni pe care vă invit să îi descoperiți

download (2)

De câțiva ani citesc literatură arabă și egipteană. Soțul meu mi-a recomandat „The thief and the dogs” de Naguib Mahfouz (la noi e cunoscut ca Naghib Mahfuz) ceea ce a rezultat în pasiunea mea pentru cărțile lui. Asta a dus la descoperirea altor scriitori egipteni, unii mai puțin cunoscuți în afara spațiului arab. Mi-am propus să aduc în fața voastră câteva nume care sunt deja parte din istoria literaturii egiptene.Sper ca editurile din România să traducă și alți autori egipteni cum sunt Sonallah Ibrahim și Nawal El Saadawi prezentați mai jos, precum și alte cărți a scriitorilor din Egipt deja cunoscuți publicului român. Cărțile prezentate sunt cele citite de către mine, câteva de N.Mahfouz le-am omis pentru a nu lungi articolul foarte mult.

1.Naghib Mahfuz

Webp.net-resizeimage (1)

A fost primul scriitor arab care a câștigat premiul Nobel pentru literatură în 1988. A publicat 50 de romane, peste 350 de povestiri, scenarii pentru filme, peste 50 de piese de teatru în 70 de ani de carieră. Scriitorul a susținut că toate cărțile sale sunt într-un fel politice, toată opera sa se învârte în jurul a trei poli: politică, credință și dragoste, dar politica “este cu toate acestea, cea mai esențială”. De exemplu, a folosit revoluția egipteană din 1919 ca fundal pentru  “Trilogia Cairoului”. Politica sa a devenit o sursă de controversă în 1979 când si-a anunțat public sprijinul său pentru semnarea tratatului de către Sadat, președintele Egiptului, cu Israelul. Acest lucru a dus la denunțări din partea fundamentaliștilor islamici și interzicerea lucrărilor sale în unele țări arabe. În timp ce lucrările sale sunt adesea realiste, personajele și evenimentele au adesea o semnificație suplimentară. De exemplu, familia este deseori doar o familie dar de asemenea  și o versiune condensată a Egiptului în ansamblu.

Cărți traduse în limba română:

Trilogia Cairoului
Webp.net-resizeimage (2)Webp.net-resizeimagedownload

 

 

 

 

 

Conține volumele „Palatul dorinței„, „Strada Zahărului„, „O plimbare prin palat„. Descriu viața a trei generații din Cairo de la primul război mondial până după lovitura militară din 1952 care a dus la răsturnarea de la putere a regelui Farouk. Trilogia oferă o imagine de ansamblu pătrunzătoare a gândirii, atitudinii și a schimbărilor sociale egiptene în secolul 20.

Miramar 

Webp.net-resizeimage (3)

Acțiunea romanului se petrece în Alexandria la pensiunea Miramar și urmărește interacțiunile rezidenților acesteia, proprietarei Mariana și a servitoarei acesteia. Fiecare personaj își spune povestea din momentul în care o întânește pe servitoarea  Zohra, personajul central feminin.

 

 

 

O mie și una de nopți și zile 

Webp.net-resizeimage (4)

Romanul imită tehnica narativă a Șeherezadei învelind o pastilă amară a cunoașterii în câteva straturi de povești dulci interconectate.

 

 

 

 

Rhadopis din Nubia

511mWTZRo7L._SR600,315_PIWhiteStrip,BottomLeft,0,35_SCLZZZZZZZ_

Făcând parte din seria romanelor istorice este o poveste despre prietenie, trădare, lupta pentru putere si o iubire care zguduie regatul faraonului Merenra.

 

 

 

 

 

Pălăvrăgeală pe Nil

image description

Un cerc de prieteni se strâng în fiecare seară pe un bac de pe Nil, pentru a fuma hașiș și a discuta despre artă si absurdul existenței. Tihna petrecerilor e tulburată atunci când o tânară ziaristă vine să studieze micul grup, cu o seriozitate ce le pune sub semnul întrebării plăcerile și dă naștere unei dispute înverșunate pe tema sensului vieții, datoriei, moralității si dragostei.

 

 

Alte romane traduse în română: „Teba în război”, „Akhenaton,cel ce sălășluiește în adevăr”,” Băieții de pe strada noastră”.

Alte romane traduse în engleză: „Khufu`s wisdom”, „The thief and the dogs”, „Heart of the night”, „The Mirage”, „Midaq Alley”.

2.Alaa Al Aswani

Webp.net-resizeimage (7)

La bază medic dentist, scriitorul egiptean este fondatorul mișcării politice Kefaya. Cărțile sale au fost traduse în 31 de limbi, în același timp scrie numeroase articole pentru ziare în care îl critică deschis pe fostul președinte Mubarak. Participă activ la revoluția din 2011 și ține discursuri în Piața Tahrir despre democrație și liberalism.  Continuă să fie  un critic vocal al actualului regim de la Cairo.

În română sunt traduse următoarele cărți:

Blocul iakubian

Webp.net-resizeimage (8)

Cartea a devenit peste noapte o adevărată senzație. Ne oferă un microcosmos al societății egiptene concentrându-se asupra unei clădiri din Cairo, unde majoritatea personajelor trăiesc sau lucrează. Acestea includ un om de afaceri oportunist, un editor de ziare homosexual și un portar al cărui fiu este condus de extremism prin brutalitatea poliției. Cartea a fost ulterior ecranizată.

 

Chicago

Webp.net-resizeimage (9)Prezintă viețile mai multor egipteni americanizați, stabiliți în Chicago din motive politice sau economice. O mare parte din acțiune se petrece în campusul Facultății de Medicină, unde autorul însuși și‑a finalizat studiile.

 

 

 

Aș fi vrut să fiu egiptean

Webp.net-resizeimage (10)

În această colecție de povestiri, scriitorul exploră abil viețile egiptenilor contemporani. Găsim povestiri despre conflictul dintre generații, corupție, represiune, infidelitate,ciocnirea idealurilor occidentale și arabe.

 

 

 

Cărți traduse în engleză: „The automobile Club of Egypt”, „On the state of Egypt”, „Democracy is the answer”.

3.Ahdah Souief

Webp.net-resizeimage (11)

Scriitoare de povestiri, nuvele, este de asemenea comentatoare politică. Și-a făcut studiile în Egipt și Anglia. Deși în scrierile sale aprofundează istoria și politica Egiptului, scrie ficțiune și non-ficțiune despre Palestina. În 2008 a inițiat primul festival de literatură palestinian.

Te port în gând

Webp.net-resizeimage (12)

O selecție de povestiri despre dragoste și despre găsirea locului în lume. Soueif își deseneaza personajele cu sensibilitate întrucat locuiesc într-o lume a oportunităților pierdute și a iubirii neîmplinite.

 

 

 

Harta iubiri

 

Webp.net-resizeimage (13)Roman nominalizat la Booker prize în 1999 prezintă o descriere a consecințelor imperiului britanic și a bătăliilor politice feroce ale naționaliștilor egipteni prin povestea de iubire a Annei Winterbourne și Sharif Al Baroudi.

 

 

 

Alte romane: „In the eye of the sun”,” Cairo my city, my revolution”,” Aisha”,” Sandpiper”, „Mezzaterra”.

4.Bahaa Tahir

Webp.net-resizeimage (14)

A studiat istoria și jurnalismul la Universitatea din Cairo. În 1982 se decide să emigreze în Elveția unde a lucrat ca traducător.Recent a revenit în Egipt unde este foarte activ în cercurile culturale.

Oaza de la asfințit

Webp.net-resizeimage (15)O poveste istorică stabilită la sfârșitul secolului al XIX-lea în Egipt. Când Mahmoud un ofițer egiptean este trimis în orașul-deșert Siwa, soția sa irlandeză insistă să îl însoțească. Nu este pregătit pentru căldura istovitoare, ostilitatea locuitorilor sau pentru evenimentele uimitoare și tulburătoare petrecute ca într-un vis în oază.

 

 

 

Alte cărți „Love in exile”, „As Doha said”.

5.Nawal El Saadawi

Webp.net-resizeimage (16)

Descrisă ca Simone de Beauvoir a lumii arabe, Saadawi este o scriitoare feministă, activistă, medic și psihatru. A scris numeroase cărți având ca subiect femeia în Islam. În 1981 a fost arestată din cauza criticilor aduse regimului politic aflat la putere. Cărțile i-au fost traduse în numeroase limbi, de asemenea a primit premii și distincții atât pentru ficțiune cât și pentru lucrările de non-ficțiune.

Women at point zero

Webp.net-resizeimage (17)

Din celula ei din închisoare, Firdaus, condamnată pentru că a omorât un proxenet, pe o stradă din Cairo, povestește despre copilăria ei din satul natal. Răzbunarea societății este moartea, dar ea o vede ca pe o modalitate de eliberare.

 

 

 

Alte cărți traduse în engleză: „Zeina”, „Memoirs of a woman doctor”, „The hidden face of Eve”, „God dies by the Nile”, „The fall of the imam”, „Two women in one”, „Love in the kingdom of oil”, „The circling song”.

6.Sonallah Ibrahim

Webp.net-resizeimage (18)

 

Scriitor egiptean cunoscut pentru vederile naționaliste și de stânga, ce se regăsesc și în scrierile sale. Este primul scriitor din literatura egipteană care adoptă un stil modernist. În armonie cu convingerile sale politice, recent a refuzat un prestigios premiu înmânat de către ministrul culturii egiptean. În mai multe din lucrările sale se regăsesc teme ca inocența copilăriei, plictiseala, frustrarea sexuală.

Stealth

Webp.net-resizeimage (19)Acțiunea se petrece în anii turbulenți înainte de revoluția din  1952 când regele Farouk este schimbat cu Gamal Abdel Nasser. Este povestea văzută prin ochii unui băiat de 11 ani. Prin fanteziile, amintirile, experiențele băiatului, experimentăm  încercările sale de a spiona lumea adulților egipteni. Avem ocazia de a “vedea” un Cairo plin de vedete de film, roialități, revoluționari și oameni obișnuiți care încearcă să supraviețuiască într-un oraș decăzut.

 

Alte cărți traduse în engleză: „Beirut, Beirut”, „The Committee”.

Sper că v-am trezit interesul și dacă aveți recomandări pentru mine le aștept cu mare drag.

 

 

„Petale de sânge” de Ngũgĩ wa Thiong`o

Webp.net-resizeimage (2)

Intrând pe site-ul editurii Polirom am observat că și-au propus să ne surprindă având în pregătire o carte excepțională a unui autor considerat de mulți un candidat la premiul Nobel pentru literatură.

Într-o noapte, trei directori africani ai unei fabrici de bere sunt omorâți într-un atac prin incendiere. Patru suspecți sunt repede arestați pentru interogatoriu: Munira, directorul micii școli din sat; Karega, profesorul și asistentul directorului; Abdullah, proprietarul unui magazin care și-a pierdut piciorul în rebeliunea Mau-Mau și Wanja, o frumoasă barmană care își lasă trecutul în urmă, în orașul din care vine.

Ngugi folosește aceste patru personaje pentru a dezvălui o dramă umană, spunând povestea în retrospectivă cu 12 ani înainte de incendiu, când Munira a sosit în sat pentru a înființa școala.

Prin povestirile individuale descoperim frustrările, decepțiile în perioada post independență a Kenyei, motivând ideea de respingere a schimbării. Kenya modernă este dominată de oameni de afaceri corupți și de politicieni care au uitat de idealurile înalte promise.

Romanul se bazează foarte multe pe flashbackuri, folosind punctele de vedere a celor patru personaje principale pentru a pune cap la cap evenimentele anterioare. În timp ce fiecare personaj este chestionat de poliție, romanul preia anumite caracteristici ale romanului cu iz detectivistic, polițiștii forțându-i să le dezvăluie amănunte din trecutul lor și astfel, crezând ei că vor reuși să descopere ucigașul.

Romanul a fost publicat pentru prima oară în 1977 și a cauzat o reacție dură, guvernul kenyan ordonând arestarea scriitorului fără a specifica acuzațiile care au dus la această decizie.

 

51936Ngũgĩ wa Thiong`o s-a născut în 1938 în Kamiriithu, Kenya. Este unul dintre primii și cei mai prolifici scriitori din Kenya. A învățat în școlile construite de britanici, iar studiile superioare și le-a încheiat la Universitatea din Makerere și la Leeds. Adolescența îi este marcată de Războiul de independență Mau Mau (1952-1962) care are ca rezultat decolonizarea și formarea Kenyei moderne. După eliberarea sa din arest în 1978 renunță a mai scrie în engleză  în favoarea limbii native gikuyu. În română au mai fost traduse „Râul care ne desparte” și „Un bob de grâu”.

Cafea în stil saudit

Dacă ați citit rubrica „about” în care am scris câteva cuvinte despre mine, știți deja că locuiesc în Regatul Arabiei Saudite de aproape 7 ani Pentru că mi-am propus ca acest blog să nu fie doar cu/despre cărți m-am gândit că ar fi interesant să scriu  despre viața de aici, despre mentalitate, cultură, despre lumea arabă în general.

În articolul de azi mi-am propus să vă introduc în lumea cafelei, și nu într-una oarecare ci în cea saudită. Pentru că da, saudiții iau foarte în serios cafeaua, și așa cum japonezii au o ceremonie a ceaiului, și saudiții au o etichetă a servirii cafelei. Deci să începem….

header_image_five_major_benefits_of_Arabic_coffee-fustany-beauty-health-and-fitness-main-image

În majoritatea țărilor arabe din Orientul Mijlociu, servirea cafelei este o parte importantă a ospitabilității și tradiției lor. De fapt, ei și-au dezvoltat propriul mod unic de preparare a cafelei.

Cafeaua , o băutură din planta de cafea sălbatică pare să fi fost prima dată băută de un păstor legendar pe nume Kaldi, pe platoul Etiopiei. Cea mai apropiată cultivare a cafelei a fost în Yemen, yemeniții dându-i numele arab Qahwa. Qahwa original a însemnat vin, iar misticii sufiți foloseau cafeaua ca intoxicație spirituală atunci când scandau numele lui Dumnezeu.Până în 1414 era deja cunoscută în Mecca, iar la începutul anilor 1500 s-a răspândit în Egipt din portul yemenit Mocha. Deși cafeaua încă era asociată cu sufiții, a început să fie consumată mai ales în cafenelele din jurul Universității religioase Azhar din Cairo. În Siria,mai exact în Alep, au început să apară cafenele, în Istanbul, capitala imperiului otoman în 1554. În Mecca, Cairo, Istanbul au existat câteva tentative de a fi interzisă cafeaua, pe motive religioase. Șeicii învățați discutau dacă, cafeaua are efecte similare cu alcoolul, iar unii au observat că trecerea vasului de cafea de la o persoană la alta seamănă cu cea a vinului, băutură interzisă în Islam. Până la urmă au ajuns la un consens sensibil că această licoare este permisibilă.

Cafenelele erau ca o instituție nouă unde oamenii se întâlneau să discute, să joace șah și table, să asculte poeți.

Deși în general o numim cafea arabească, aceasta de fapt se împarte în două feluri: cafea saudită (al qahwa) și cafea în stil turcesc.

Ca în cazul multor preparate tradiționale culinare, cafeaua este preparată și servită diferit în Orientul Mijlociu față de vest.  Diferența dintre cafeaua arăbească și celelalte tipuri se distinge prin procesul de prăjire. Cafeaua arăbească este întotdeauna amestecată cu cardamon, uneori cu cuișoare, șofran sau ghimbir. În Orientul Mijlociu cafeaua se numește qahwa (قهوة) și există câteva variații depinzând de dialectul vorbit.

Cafeaua arăbească sau Qahwa Arabi este o băutură servită când se primesc musafiri în Arabia Saudită și în Peninsula Arabică. Qahwa Arabi denumită “băutura de bun venit” este un simbol al generozității și ospitalității pentru arabi și în orice casă se găsește cafea arăbească.

saudi-coffee-recip

 

Cafeaua saudită este făcută din boabe de cafea prăjite puțin și măcinate, amestecată cu condimente ca scorțișoară, cardamon, șofran,cuișoare. De regulă, cafeaua saudită este preparată de la început până la sfârșit în prezența musafirilor, însemnând că prăjirea, măcinarea și fierberea fac parte dintr-un ritual. În zilele noastre puțini mai fac astfel. Cafeaua este pusă într-un vas special numit dallah și apoi servită în cești micuțe fără toartă numite finjah. Nu se adaugă niciodată lapte sau zahăr, iar musafirii sunt serviți cu fructe confiate, curmale, prăjiturele, pentru a merge la cafea.

87007936_gettyimages-481047118

Saudiții beau cafea pe tot parcursul zilei, la micul-dejun, după el, la o băutură răcoritoare, chiar și în timpul nopții la o adunare cu prietenii și familia.

Pentru a servi cafeaua saudită este nevoie de talent. Majoritatea saudiților cresc învățând eticheta servirii cafelei. Prima oară sunt serviți musafirii cu prioritate, adică tatăl și apoi rudele de gradul întâi și bătrânii. Ca o tradiție, cafeaua este servită de la dreapta spre stânga, niciodată invers. Acasă, tatăl nu ar trebui ca el să servească cafeaua musafirilor dacă fiul este prezent și capabil să o facă. În plus, fratele cel mare, nu va fi el cel care va servi cafeaua ci fratele cel mic. O persoană în etate nu ar trebui să îi servească pe musafiri dacă  în încăpere se află persoane mai tinere.Întotdeauna persoana cea mai tânără prezentă se presupune a fi cea care va servi cafeaua oaspeților.

Dallah, ibricul în care s-a pus cafeaua, un ibric cu un cioc mai alungit, trebuie să se țină cu mîna stângă și ceașca în mâna dreaptă în timp ce se stă în picioare. De asemenea, cel care servește cafeaua trebuie să stea la o distanță respectabilă față de oaspete pentru a evita posibile accidente, ca de exemplu,să se verse cafea fierbinte pe hainele musafirului.

Când se oferă ceașca musafirului, corpul trebuie să ia o poziție înclinată și să se spună tafaddal (poftim) sau khudh( ia). Ceașca trebuie să fie plină doar o treime, iar cafeaua nu trebuie să fie prea fierbinte. Foarte important este ca cel care servește să aibă grijă să nu ignore pe nimeni. A trece cu vederea un musafir este o încălcare a etichetei și a ospitabilității. Este considerat umilitor pentru un invitat dacă ceașca sa este lăsată goală până când acesta spune ikrim (onoare) sau bas (destul) sau își așează palma deasupra ceștii. Oaspetele ar trebui să bea cel puțin o ceașcă, standardul este de 3 și neapărat să țină ceașca cu mâna dreaptă.

Cum am mai precizat saudiții beau cafea în orice parte a zile, și nu e absolut nimic surprinzător ca atunci când se intră într-un magazin, mall, oamenii să fie serviți cu cafea. Așa cum la noi persoanele oficiale sunt servite cu pâine și sare, în Arabia Saudită sunt serviți cu cafea saudită.

Dacă o să aveți vreodată ocazia să fiți serviți cu o astfel de cafea, încercați, s-ar putea să vă placă, dar neapărat servită alături de curmale.

Și aștept comentariile voastre.

 

10 Cărți pe care nu trebuie să le mai amâni

Cred că titlul spune tot. Nu este un top 10, repartizarea am făcut-o în mod aleatoriu, dar trebuie să recunosc că Naghib Mahfuz este scriitorul meu de suflet, îi iubesc fiecare carte citită și cu greu am ales doar una singură.

1.Naghib Mahfuz-Băieții de pe strada noastră

 

Webp.net-resizeimage (1)Scriitorul egiptean, câștigător al premiului Nobel pentru literatură, provoacă multe controverse cu această carte. La suprafață prezintă povestea fiilor, descendenților și a altor rivali si succesori ai lui Gabalawi, un patriarh misterios, care se ocupă de o alee într-un cartier bogat, situat undeva între Cairo și un deșert din apropiere. La un nivel mai profund, cartea este o alegorie, a cărei eroi retrăiesc viețile lui Adam și Eva, Cain și Abel, Isus,Moise, Mohammad.

2.Ligia Ruscu-O dimineață la vânătoare

Webp.net-resizeimageO crimă motivată de interese politice, dispariția unui diamant , boieri care își schimbă loialitățile, povești de amor care stârnesc scandaluri, doamne care se șicaneaza reciproc, toate se întâmplă într-un București la începutul modernizării sale. Un roman complex, care pe mine m-a surprins și pe care îl recomand cu căldură, mai ales pasionaților de istorie, cu siguranță va fi o încântare.

3.Matt Haig-Umanii

Webp.net-resizeimage (2)Prin această carte Haig capteaza obsesia noastră de a ne vedea pe noi înșine prin ochii unui străin, în cazul de față un extraterestru. Acesta ocupă corpul profesorului Andrew Martin și încearcă să distrugă descoperirea matematică făcută de acesta. Este o poveste spusă din perspectiva romantică și curioasă a unui alien. O vedere onestă  și de cele mai multe ori optimistă asupra umanității. O carte care te ajută să regândești toate aspectele vieții și a frumuseții ei. La fel de mult mi-a plăcut și „How to stop time”, sper ca vreo editură să o publice și în limba română.

4.Jo Nesbo-Omul de zăpadă

Webp.net-resizeimage (3)Oslo în noiembrie, prima zăpadă a sezonului s-a depus.Un băiat pe nume Jonas se trezește noaptea și descoperă că mama sa a plecat. De la fereastra lui, la lumina lunii, vede omul de zăpadă care a apărut inexplicabil în curte în acea zi, cu o eșarfă roz ce aparținea mamei sale. Detectivul Hole suspectează o legătură între o scrisoare amenințătoare și dispariția mamei lui Jonas. Pe măsura desfășurării investigației, Hole descoperă că a devenit el însuși un pion în acest joc terifiant.Cartea nu doar am citit-o, ci am savurat-o. O recomand tuturor celor care citesc cărți polițiste. Filmul făcut după această carte va avea aparitia in octombrie 2017.

5.Jodi Picoult-Change of heart

Webp.net-resizeimage (4)Cea mai bună carte de Picoult citită de mine, sper să fie tradusă și la noi (sper să nu se supere nimic că am ales și o carte în engleză). Spune povestea lui Shay Bourne condamnat pentru uciderea unui polițist și al fetiței acestuia. Condamnat la moarte prin injectare, iar toate apelurile sale fiind respinse, decide să facă un ultim lucru pentru a da un scop vieții sale.Mama și soția victimelor sale, June, descoperă că fiica cea mică e bolnavă și are nevoie de un transplant de inimă. Shay află de la tv acest lucru și decide să își ofere propria inimă. Va accepta mama fetiței această ofertă? Vă las să descoperiți voi acest lucru. Cartea aduce puțin cu „Culoarul morții” de Stephen King și ecranizată în 1999 cu Tom Hank în rolul principal.

6.Nicolae Dabija-Temă pentru acasă

Webp.net-resizeimage (5)“A fi om este o artă sau un destin?”  La această întrebare trebuie să răspundă elevii unei clase, temă dată de Mihai Ulmu înainte de a fi luat din clasă pentru că nu l-a susținut pe Stalin. Trebuie să treacă 13 ani de chinuri, lipsuri, suferințe într-o Siberie de gheață ca să afle răspunsurile elevilor. Eleva sa, Maria Răzeșu hotărăște să meargă până la capatul lumii pentru ai spune ce simte inima ei. Doar șapte ani durează dragostea lor, frunctul acesteia fiind Mihai Ulmu – Răzeșu. Exilați fiind în închisori diferite, iubirea lor pulsează între gratii și libertate, între frigul celulei reci și căldura din inimile lor. Încercările celor doi de a evada au fost sortite eșecului; în plus li s-a suplimentat anii de detenție, Mihai însumând 240 de ani, 8 luni, 3 săptămâni, 2 zile, 8 ore și 30 de minute, iar Maria și-a găsit sfârșitul în penitenciarul de la Zarianka.

7.Rani Manicka-Zeița orezului

Webp.net-resizeimage (6)Dragoste, trădare,furie, tristețe, speranță, negare,fericire, disperare, infidelitate, onestitate și alte emoții, toate împletite frumos în această saga care se întinde pe durata a 4 generații. Este povestea lui Lakshami,de 14 ani,care pleacă din Ceylon (actuala Sri Lanka) cu noul soț în Malaezia. Tânără și fără experiență e nevoită să facă față tuturor greutăților. Până la 19 ani are 5 copii și devine o femeie formidabilă care le asigură copiilor o viață bună.

8.Alaa Al Aswany-Blocul iakubian

Webp.net-resizeimage (7)Romanul descrie clădirea ca  una dintre cele mai luxoase și prestigioase blocuri de locuințe din Cairo construită de afaceristul armenian Hagop Yacobian în 1934.Locuiau miniștrii, manufacturiei bogați și străini sau lucrau în afara birourilor. După revoluția din 1952 mulți dintre aceștea părăsesc Egiptul. Apartamentele vacante încep să fie ocupate de ofițeri împreună cu familiile lor, care aveau o viață socială mai inferioară locatarilor anteriori. Pe acoperișul clădirii cu 10 etaje se află 50 de camere mici, folosite ca spații de depozitare dar încep să fie ocupate de egiptenii săraci veniți de la sate în căutarea unui loc de muncă.Poveștile fiecărui personaj sunt adesea împletite, uneori ciocnindu-se sau convergându-se unele cu altele.

9.Margaret Atwood-Femeia comestibilă

Webp.net-resizeimage (8)Povestea este despre Marian, o tânără obișnuită care lucrează pentru o secție de publicitate a unei întreprinderi, și duce o viață la fel de obișnuită. Până când două lucruri aparent fără legătură se întâmplă: Peter o cere în căsătorie și descoperă că nu mai este în stare să mai manânce nimic. Cartea este un fel de antiromantism, scrisă în stilul personal al lui Atwood. O carte hilarios de bizară dar pe care am savurat-o până la capăt.

 

10.Marjane Satrapis-Persepolis

Webp.net-resizeimage (9)Dacă încă nu ati descoperit până acum cărțile grafice eu vă recomand să le dați o șansă, și neapărat să începeți cu Persepolis. Tânăra Marjane își începe povestea despre cum a început viața ei în Iran. Era rebelă, curioasă și credea cu tărie că e specială. Când șahul a fost răsturnat în 1979, Marjane în vârstă de 10 ani trebuie să se maturizeze mai repede decât alți copii. Guvernul  venit la putere era mai autoritar decât cel de dinainte făcând viața în Iran imposibilă. În timpul războiului cu Irakul pleacă în Europa unde ajunge să înțeleagă  că lumea de afară este diferită. Cea de-a doua parte se axează pe aventurile trăite în Europa și revenirea în Iran. Cartea nu este doar o semi-autobiografie ci și o lecție de istorie și cultură, de dragoste parentală desenată într-un mod amuzant și emoțional. În română s-a ales să apară în două volume.

 

Dacă aveți recomandări vă aștept să le împărtășiți aici, eu sunt mai mult decât bucuroasă să aflu ce cărți credeți voi că nu ar mai trebui amânate.

 

 

 

 

„Cuplul din vecini” de Shari Lapena

 

IMG_20170814_080505_595.jpg

Totul a început cu o cină

În primul rând titlul este unul înșelător, această carte este despre mai mult de două persoane, spiralând ca într-o rețea de secrete și minciuni care implică familii, vecini și criminali deopotrivă și forțează întrebarea “în cine poți avea încredere în cele mai negre perioade ale vieții?”

Când bona anuleaza în ultimul minut, Anne și Marco se gândesc că o pot lăsa pe micuța Cora de 6 luni singură acasă, în timp ce ei participă la o petrecere în casa de alături. Anne care suferea de depresie post-natală ezită la această idee, dar soțul ei Marco aștepta cu nerăbdare petrecerea  și insistă că nimic nu ar putea merge prost.Vecinii doreau o seară fără copii și, la urma urmei, aveau monitorul pentru bebeluși cu ei și o verificau pe micuța Cora la fiecare jumătate de oră. Ce se întîmplă apoi este coșmarul fiecărui părinte.

Anne și Marco se întorc împreună de la petrecere dar nu o mai găsesc pe Cora. Era prea micuță ca să fi scăpat din pătuț, deci explicația logică este că cineva a intrat în casă și a luat-o.După un apel telefonic la poliție la fața locului apar detectivii Rasbach și Jennings. Copilul a fost într-adevăr răpit sau parinții se acoperă unul pe altul?

Curând totul devine clar că nimic nu este ceea ce pare și că într-un fel sau altul toată lumea este suspectă.

“Cuplul din vecini “ este un mister captivant și întortocheat. Niciodată nu știi exact ce se va mai întâmpla, unde te va duce. Decoarece personajele trăiesc intens, încep să se dezlănțuie și tot mai multe secrete și minciuni apar la suprafață. Există tensiuni între Marco și socrii săi, Anne se simte vinovată și îl blamează pe Marco pentru faptul că au lăsat copilul singur iar presa îi consideră vinovați de neglijarea fetiței.

Cartea nu este o lectură memorabilă dar are o poveste convingătoare, cu multe surprize și revelații la fiecare sfârșit de capitol, ceea ce m-a ajutat să o citesc repede. Personajele, în opinia mea sunt plusul acestei cărți. Fiecare pesonaj a fost bine creionat, emoțiile și reacțiile au “sunat” incredibil de real în situațiile din carte. Chiar și personajele secundare au adăugat tensiune povestirii.

Ceea ce m-a făcut să întorc pagină după pagină nu a fost doar faptul că voiam să aflu cine a răpit-o pe Cora, ci și să văd crăpăturile apărute în relațiile personajelor pe măsură ce adevărul iasă la suprafață.

Cartea se citește repede și te prinde rapid în poveste, cu un sfârșit total neașteptat, cel puțin pentru mine așa a fost, și care ridică întrebarea “Cât de bine cunoști oamenii din jurul tău? “

 

 

 

„Numele meu este Lucy Barton” de Elizabeth Strout

IMG_20170823_164332.jpg

O dragoste imperfectă

Cât de mult ne afectează copilăria? Vom depăși cu adevărat începuturile noastre? Chiar și atunci când învățăm lucruri noi, trăim în locuri noi și întâlnim oameni noi, cât de mult din trecutul nostru cărăm cu noi în viața de zi cu zi? Mai putem iubi pe cineva atunci când realizăm că este sursa a cel puțin o parte a durerii noastre?

“-Vei avea o singură poveste , spusese ea. Îți vei scrie singura poveste în multe feluri. Să nu-ți faci niciodata griji în legătură cu povestea ta. Nu ai decât una.”

Acest sfat, dat personajului la un curs de scriere, rezumă într-adevăr ceea ce se întâmplă în acest roman superb. Lucy Barton încearcă să îi dea un sens și să-și spună propria poveste- și reușește, chiar extrem de bine.

“Numele meu este Lucy Barton” examinează moștenirea copilăriei și umbra pe care o aruncă asupra vieții de adult. Lucy Barton, o romancieră aspirantă, meditează asupra unei perioade în care a fost spitalizată timp de nouă săptămâni.În acea vreme, fiicele ei aveau cinci și șase ani și, deși soțul ei o susținea financiar, vizitele sale erau rare. În schimb, el a plătit pentru vizitele mamei lui Lucy, de care fusese efectiv înstrăinată de la căsătorie. Este mama ei care se așează lângă patul ei în camera spitalului, rar părăsindu-i partea și aceasta este perioada în care devine o fereastră în viața ei.

“Dacă cineva ar fi știut cât de singură mă simțeam, mi-ar fi fost rușine. De cate ori o asistentă venea să îmi ia temperatura, încercam să o determin să mai stea câteva minute, dar asistentele erau ocupate, nu puteau să își piardă vremea stând de vorbă. Cam la trei săptămâni după ce am fost internată, mi-am întors privirea de la fereastră într-o după-amiază târzie și am văzut-o pe mama așezată pe un scaun la picioarele patului meu. “

Mama ei rămâne câteva zile. Vorbesc puțin, dar ceea ce cu adevărat se întâmplă între ele, nu este exprimat niciodată. Este o dragoste extraordinară aici, ceva pe care ele nu îl pot evoca, dar și multe amintiri, unele blocate definitiv. Lucy se reîntoarce în copilaria ei, o copilărie marcată de sărăcie și lipsuri, o lipsă a totului, nu doar a mâncării și a căldurii ci și a televizorului, a cărților, a ziarelor.

“Învățătoarea mea a observat că-mi plăcea să citesc și mi-a dat cărți. Și cărțile mi-au adus satisfacții. M-au făcut să mă simt mai puțin singură. Și m-am gândit: o să scriu și eu, și oamenii nu se vor mai simți atât de singuri.”

Devine studioasă, înflorește . Spre deosebire de fratele și sora ei, ea merge la facultate într-un oraș mare. Acest lucru nu este acceptat cu ușurință de către familia ei și nici faptul că își alege ca soț, fiul unui imigrant german.

Bârfele inocente despre oamenii din copilaria lui Lucy par să le reconecteze, dar încă există tensiune. Într-o scenă suntem martorii unui moment care pare să ajute la o reconciliere între cele două. Lucy se trezește singură lângă un tomograf și suferă după prezența mamei. Când mama ei ajunge Lucy este șocată și o întreabă cum a ajuns acolo.

“Nu a fost ușor,a spus ea. Dar am o limbă în gură și am folosit-o.”

Aceste răni psihice nu o definesc dar sunt o parte din ea. Strout îi capturează singurătatea din copilărie superb:

„Singurătatea fusese prima aromă pe care o gustasem în viață. și ea era încă acolo, ascunsă în adâncul crăpăturilor gurii mele, amintindu-mi.”

Își găsește consolarea în scris, participă la un atelier de creație ținut de o cunoscută scriitoare care o încurajează să scrie și astfel ajunge să publice primul său roman.

“Numele meu este Lucy Barton” este parțial despre iubirea imperfectă-de părinți, de soți, de copii-și despre bunătatea salvării care coexistă atât de des și în mod discrepant cu răul toxic al unei persoane.

Este un roman mic, dar este o bijuterie de carte, nu doar pentru că, comprimă adevărul despre cum oamenii comunică între ei dar și pentru frumusețea deosebită a prozei simple a lui Strout.Mi-a plăcut fiecare secundă.

 

Sonata Moonlight de Beethoven

 

Sonata Moonlight a fost compusă în vara anului 1801 în Ungaria, pe o proprietate aparținând familiei Brunswick. Compoziția a fost publicată în 1802 și dedicată elevei și pasiunii lui Beethoven, contesei Giulietta Gucciardi, în vârstă de 17 ani.

Sonata este una dintre cele mai populare sonate de pian din creația lui Beethoven. Inițial compozitorul a numit-o simplu Sonata pentru pian numarul 14. De abia în 1832, la 5 ani dupa moartea lui, poetul Ludwig Rellstab a numit-o Sonata Lună (Moonlight Sonata). A avut această inspirație într-o noapte luminată de lună pe malurile râului Lucerna.

Unii biografi fac legătura dintre dragostea neîmpărtășită pe care compozitorul a avut-o pentru contesă și sonoritățile din prima parte a sonatei.  Chiar mai mult, această sonată a fost dedicată Giuliettei, tema muzicală a primei părți fiind împrumutată dintr-o baladă germană.

Potrivit lui Fischer, această imagine nu are nicio legătură cu intențiile lui Beethoven. El atribuie mai degrabă această atmosferă sentimentului care l-a copleșit pe compozitor atunci când a fost alături de un  prieten care a părăsit prematur lumea celor vii. Într-unul din manuscrisele lui Beethoven sunt mai multe note de la Don Juan ale lui Mozart, note care urmăresc uciderea comandantului de către Don Juan, și mai jos, acest pasaj este redat în do minor, asemănător absolut cu prima parte a sonatei în do minor. Analizând și comparând, se poate constata că nu poate fi vorba de o noapte luminată de lună romantică, ci mai degrabă de un imn funerar solemn.

Scrisă in 1801, sonata Moonlight rămâne și astăzi, mai mult ca niciodată, una dintre cele mai populare piese de muzică de pian din istorie.

O mie de femei albe de Jim Fergus

Webp.net-resizeimage

 

Cartea este în pregătire la Editura Humanitas în Colecția bine cunoscută cititorilor, Raftul Denisei. În această colecție mai există o carte scrisă de acest autor cu titlul Amintirea dragostei.

În „O mie de femei albe” este vorba despre puterea feminină, probabil unul dintre motivele principale pentru care voi citi această carte, în fața deciziilor dificile și a ochilor cruzi ai societății secolului al XIX-lea.  Afișează în primul rând greșelile și găurile în logica pe care guvenul o aplică în relațiile cu americanii nativi.

Romanul spune povestea unei femei  albe, May Dodd, o pionieră a vremii ei, care participă la un program guvernamental controversat numit „mirese pentru indieni” în scopul integrării acestora în lumea oamenilor albi. Povestea este spusă  prin jurnalul si scrisorile pe care eroina le scrie.

Dacă vă plac cărțile de ficțiune istorică atunci cred că merită să îi oferiți o șansă.

Winston Groom, autorul lui Forrest Gump spunea despre cartea lui Fergus:  „O mie de femei albe este o poveste minunată despre întristare, suspans, bucurie și triumf.”

 

Jim Fergus este un scriitor american născut în martie 1950. A terminat Colorado College cu o diplomă în literatura engleză. Călătorește mult apoi se decide să se stabilească în Colorado pentru a deveni scriitor freelancer. Scrie sute de articole, eseuri, interviuri. Romanul său de debut „O mie de femei albe” apare în 1998 iar în 1999 a primit premiul de Ficțiunea Anului din partea Mountains & Plains Booksellers Association. Ultimul roman la scris în  franceză și publicat și în engleză sub titlul The memory of love.

 

Sfaturi care te vor ajuta să îți alegi următoarea lectură

bestseller-carti-care-merita-citite

 

Ai foarte multe cărti în bibliotecă cumpărate, “moștenite”, împrumutate, câștigate la concursuri, ebook-uri, poate și audiobookuri . Să fim sinceri, cu totii trecem prin momente când nicio carte nu e ceea ce vrem. Nimic nu se compară cu o carte noua, acel sentiment pe care îl ai că este a ta, și întotdeauna ne dorim să citim cât mai repede o carte noua.

Cum te decizi care va fi urmatoarea lectură? Ai putea face o lista, dar acea listă va ajunge să fie un caiet, sau subliste în cazul meu. O problemă minunată, nu-i asa? Pe lânga timp și bani, oferi și sentimente, în ideea că atunci când alegi o carte,aceasta îți acaparează simțurile și te transportă într-un loc nou în paginile sale. Vei învăța numele personajelor, poveștile lor, personalitățile lor. Ori că vei petrece 2 ore sau chiar săptămâni, atunci când vorbim de serii, ne dorim ca o carte sa fie bună . Deci, trebuie să te asiguri că ai facut alegerea potrivită. Cerem cam mult de la ceva care masoara câțiva centimetri, nu-i așa? Mă confrunt cu această “problemă” cam mai mereu dar am ajuns la concluzia că există anumite lucruri care luate in considerare ar putea să ne faca alegerea mai ușoară:

1.Perioada anului: dacă e iarnă poate vrei un reminder a zilelor de vară. Invers, poate vrei sa citești despre iernile grele rusești in plină caniculă.

 

2.O călătorie: vei călători în viitorul apropiat, deci ce moment și ocazie mai bune de a citi despre locul în care vei merge? Si așa vei afla despre locația librăriilor pentru eventuale de noi achiziții. Eu cumpăr cel puțin o carte din fiecare oraș pe care îl vizitez, e un suvenir perfect.

 

3.Filme: dacă ești cinefil/ă poți alege o carte ce urmează a fi ecranizată. Am auzit că Johnny Depp va avea un rol în “Crima din Orient Express” a celebrei Agatha Christie.

 

4.Spoilere: există cărți foarte populare,despre care toată lumea vorbește, pe net se găsesc numeroase spoilere. Un motiv în plus să citești o astfel de carte cât mai repede. Menționez aici “În ape adânci” de Paula Hawkins.

 

5.Sentimente: dacă treci printr-o fază, o perioadă mai întunecată, ori Mercur retrograd atunci evita cartile cu povesti de viață triste, gen Oscar si tanti Roz, cartile lui Khaled Hosseini etc. O carte a Sophiei Kinsella cred ca ar fi mai potrivită.

 

6.Rutina: poate că e timpul sa încerci ceva complet ieșit din alegerile tale tipice și să alegi ceva cu totul diferit. Dacă nu preferi genul polițist/mistery, atunci Rodica Ojog Brașoveanu sigur a scris o carte pentru tine. Sau poate că e momentul perfect să încerci un scriitor nou pentru tine, nu se știe niciodată, poate vei găsi un nou scriitor favorit.

 

7.Pro-rutina: Ai terminat o carte de ficțiune istorică, de ce nu ai continua in același stil? Philippa Gregory a scris o multime de astfel de cărți.

 

8.Hobby: ți-ai descoperit o nouă pasiune:gătitul. De ce nu ai combina acest hobby cu literatura, și aici nu mă refer la cărți de bucate. Îți recomand Diana Abu Jaber cu a sa “The language of baklava” în caz că citești și in engleza. Pe lângă o poveste de viață vei găsi și multe rețete din Iordania.

 

9.Cărti uitate: îți aduci aminte teancul de cărti de pe noptieră?Sau de cele împrumutate de la bibliotecă? Nu strică să arunci o privire, poate găsești o carte de care ai uitat cu totul.

 

10.Copilărie/adolescență: Există o abundență de carți pentru copii si young adult. Nu e niciodata târziu ca printre lecturi să introducem si o carte pentru copii. Un bun examplu ar fi Matt Haig cu a sa “Un baiat numit Crăciun”. Iar carțile Y/A au luat cu asalt piața de carte ăn ultimii ani, există serii foarte interesante care merită citite. Până și Cecilia Ahern a scris recent o carte pentru adolescenți cu titlul “Defecți”.

Dacă voi, cititorii împătimiți sau ocazionali, aveți și alte sfaturi sunteți bineveniți să le împărtășiți.