Muzeul inocenței de Orhan Pamuk

11973005

La fel ca mulți dintre noi, naratorul lui Orhan Pamuk, Kemal, se strecoară printre momentele sale cele mai fericite în mod reflexiv, apreciindu-le doar retrospectiv. Un materialist adevărat, el caută să recreeze acele momente prin colecția sa de mementouri mari și mici, iconice și insignifiante. Muzeul său din Muzeul inocenței este o dioramă nu doar a nostalgiei lui Kemal ci și a Turciei anilor  `​70-`80.

Kemal este logodit cu Sibel, o tânără manierată de 20 de ani din clasa de sus a societății și în timp ce se pregătesc pentru petrecerea de logodnă, unde toate familiile bune vor participa, o întâlnește pe Fusun, o rudă îndepărtată. Fusun are 18 ani, este frumoasă, încântătoare și delicată. Fusun îi oferă virginitatea sa lui Kemal fără a pune nicio condiție, exact ce a făcut și Sibel chiar înainte cu câteva luni sub promisiunea căsătoriei. Kemal și Fusun se întâlnesc timp de 44 de zile apoi aceasta dispare fără a putea fi găsită. Ce urmează?  200 de pagini de suferință, Kemal căzând bolnav de dorul ei și de dorința de a o găsi. Într-un final rupe logodna cu Sibel atrăgând dezaprobarea și dezamăgirea publică într-un Istanbul încă ne occidentalizat pe deplin și află că Fusun este deja căsătorită cu Feridun. Apoi Kemal așteaptă 8 ani ca Fusun să divorțeze, o vizitează de 4 ori pe săptămână în casa familiei ei, apoi se logodesc și petrec o noapte de dragoste, în timp ce Kemal se simte în culmea fericirii. În ziua următoare Fusun moare într-un accident de mașină, iar suferința lui Kemal se canalizează într-un muzeu: o colecție de obiecte care îi conectau în timp, cum ar fi rochii, ceasuri, cărți poștale și altele.

Există ceva excentric în Kemal încă de la început, chiar și atunci când vorbește despre tinerețea lui are calitatea unui om bătrân, de a-ți arăta șansele și se termină prin a și le păstra în propriile buzunare. Kemal poate fi cel mai capricios și mai deprimat tânăr playboy din toată clasa de sus a Turciei. Având în vedere bogăția în care s-a născut, Kemal găsește consolare în lucrurile materiale, încă de la început viața sa este sufocată de lucruri. De la apartamentul de rezervă unde își consumă relația cu tânăra Fusun și folosit de mama lui  ca depozit, până la petrecerea de logodnă opulentă la hotelul Hilton, la buticurile de lux cu lucruri exclusiviste. Personajele se definesc prin ceea ce îmbracă, ceea ce beau și ceea ce disprețuiesc. Cartea este un adevărat bazar de femei și posesiunile acestora.

Nu suntem siguri ce o face pe Fusun să fie de neuitat, într-adevăr este tânără și frumoasă, dar pe tot parcursul zilei nu face decât să măgulească elita societății turce aflată la cumpărături în boutique-ul Sanzelize, nu reușește să treacă examenele de admitere la facultate, devine o fumătoare înrăită.

Kemal descrie:

 „Ori de câte ori adulmecam acea mireasmă, care aducea cu o combinaţie de mare nãpădită de alge, de caramele arse şi de biscuiţi pentru copii, în mine se răspândea un sentiment de optimism şi de fericire, dar orele petrecute cu Füsun nu schimbau deloc făgaşul existenţei mele.”

În timp ce își suplimentează colecția cu obiecte ce i-au înconjurat în scurta lor aventură sentimentală, se întâlnește și cu alți colecționari din ce în ce mai introvertiți, dedicați în mod servil unui obiect sau altul. Este un testament a sufletelor obiectelor, ca bilete, cutii de conserve, meniuri de restaurant, circulare, ce pot reînvia pentru Kemal o era pierdută. Ironic, Muzeul este un monument al propriei sale culpabilități, obiectele atât de numeroase și meticulos aranjate nu se acumulează la ceea ce a pierdut prin propria sa pasivitate.

Muzeul inocenței nu este doar o poveste de iubire dintre un bărbat și o femeie, ci și despre un bărbat și orașul său-oamenii săi, restauratele sale, muzica, tradițiile mereu în schimbare.

Pentru persoanele care au iubit pasional, patetic, obsesiv, arzând de dorință și fără speranță, cartea este o lecție magistrală despre…..așteptare.

În 2012 Orhan Pamuk a inaugurat în Istanbul Muzeul Inocenței. Bilete de cinema, fotografii, pahare,  toate astfel de lucruri sunt găzduite de muzeu. Aceste obiecte captează momentele de fiecare zi ale iubiților din Istanbul și au fost colecționate de Pamuk pentru a „celebra” suferințele unei iubiri .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s