Ultimul patriarh de Najat El Hachmi

IMG_20170921_082108

Ultimul patriarh este povestea a doua persoane: Mimoun, fiul unei linii lungi de patriarhi (si ultimul patriarh  dupa cum spune si titlul) si fiica sa care  incheie domnia sa.

Narata de catre fiica cea mare, povestea incepe in Maroc cu nasterea lui Mimoun. Pe masura ce creste, e clar ca este diferit, ca ceva este in neregula cu el. Fie ca are o cauza organica sau este rezultatul unor abuzuri din partea masculina a familiei, Mimoun are crize de furie, gelozii intense si pasiuni necontrolate. In timp ce radacina instabilitatii sale nu este clara, din povestire reiese ca, comportamentul lui Mimoun este acceptat de femeile din familie care il cocolosesc si de o cultura in care autoritatea patriarhala este suprema.

In cele din urma Mimoun se va casatori, dupa care isi va lasa familia in urma pentru a pleca in Spania pentru a lucra, venind acasa probabil o data pe an. Traieste brutal, are ceva succes in afaceri si cu siguranta traieste mai confortabil intr-un stat modern alaturi de amanta, decat cu familia sa, pe care a lasat-o in grija tatalui sau, toti incercand sa supravietuiasca. Asta se intampla pana intr-o zi cand familia considera ca situatia nu mai poate fi tolerata si merg in Spania pentru a i se alatura.

Nu exista nimic placut la Mimoun: este tiranic, agresiv si adesea instabil mental- dar are un anumit simt al responsabilitatii  care il face sa isi instaleze familia si sa se  reuneasca cu aceasta (si sa isi pastreze si amanta, una dintr-un lung sir). Domnia  lui asupra familiei este uneori terifianta, dar viata merge inainte pentru ei. Odata ce familia vine in Spania, povestea devine a fiicei. Fara un nume pe tot parcursul cartii, este o fata desteapta, care promite mult, dar este supusa autoritatii si abuzurilor tatalui ei. Ea cauta refugiu si confort in dictionarul catalan, iar mai tarziu, in literatura. Aceste lucruri o ajuta sa se asimileze in cultura catalana/spaniola din jurul ei si va deveni o fundatie in eventuala scapare de tatal ei printr-un act final, disperat.

Cartea este destul de dificila de lecturat, este plina de abuzuri neincetate de diferite feluri: violenta, tentativa de sinucidere, de crima, etc. etc…si totusi, si totusi povestirea este rafinata si este vocea narativa a fiicei, care spune in mod clar aceasta poveste dintr-un loc sigur si bun din viitor (si astfel ofera un sentiment de speranta) si care poate gasi umorul in cele mai groaznice circumstante, care fascineaza cititorul si il duce tot asa pana la sfarsitul cartii.

Este o imagine minunat detaliata si vie a vietii de familie, atat in Marocul rural, cat si mai tarziu, prinsa intre doua culturi in Spania. Am constatat ca, odata cu inchiderea cartii, groaza a disparut si se evidentiaza doar triumful fiicei, esenta acelui act disperat care intr-adevar a ramas cu mine.

Un răspuns la „Ultimul patriarh de Najat El Hachmi”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s