T.E.Lawrence-Emirul de poveste

edbf9f45028e8d59a1f19363bd9b8159

 

S-au scris probabil mai multe cărți despre T.E.Lawrence decât orice altă figură din Primul Razboi Mondial. A fost idolatrizat ca erou și denunțat ca impostor, lăudat pentru promovarea drepturilor lumii a treia și damnat ca fiind imperialist. A fost etichetat ca cel mai mare prefăcut și de asemenea cel mai umil dintre oameni, un lider militar, o adevărată sursa de inspirație pentru bărbați dar și un simplu ofițer de legătură, creditul aparținând exclusiv colegilor lui soldați.

Thomas Edward Lawrence sau T.E. cum îi plăcea să fie numit citea cărți și ziare de la vârsta de 4 ani. A plecat pentru prima oară în Orientul Mijlociu ca student la arheologie în 1909, traversând 1000 de mile de-a lungul Siriei, Palestinei și unele părți din teritoriul Turciei. Deși pe parcursul acestei călătorii a fost jefuit, bătut și împușcat, a dezvoltat o afinitate pentru Orientul Mijlociu și locuitorii acestei zone, afinitate care a durat o viața.

În 1914, guvernul britanic l-a trimis pe Lawrence într-o expediție arhelogica de-a lungul Peninsulei Sinai, în realitate o anchetă militară secretă pentru a verifica terenurile controlate de turcii otomani. Intrarea lui Lawrence în armată a coincis cu izbucnirea Primului Război Mondial, acesta luându-și o slujbă de birou ca ofițer de informații în Cairo. Lawrence era un bărbat de statură mică, era mereu conștient de înălțimea sa de doar 1,65 m fiind chiar respins când a dorit să se înroleze. Îl irita faptul că avea o slujbă sigură, în timp ce milioane de oameni mureau pe front, această vină acutizându-se când cei doi frați ai săi au fost uciși în 1915. Perseverent, Lawrence a reîncercat să se înroleze până a fost admis, fiind chiar remarcat și de către serviciile secrete britanice.

Imperiul Otoman se află în declin în acea perioadă, deși considerată înca o mare putere. Regatul hașemit al arabilor se chinuia de mult timp să iasă de sub ocupația otomană. Văzând șansa de a se desprinde și de a unifica statele arabe și având încredere în onoarea oficialilor britanici care și-au oferit sprijinul, Sharif Hussein bin Ali, Emirul Meccai și regele arabilor, a lansat revolta arabă împotriva Imperiului Otoman între 1916-1918. În ciuda faptului că nu avea pregătire militară, Lawrence a ajuns pe teren atunci când au izbucnit ostilitățile. Îmbrăcându-se în portul tradițional al arabilor, thob, Lawrence s-a alăturat forțelor conduse de către fiul lui Ali, Faisal. T.E. era convins că Faisal era persoana perfectă care să conducă cauza arabă. De asemenea, el a văzut că beduinul ar fi mai bine să lupte într-un război de gherilă decât unul convențional. Lawrence a reușit să combine puterea mai multor triburi arabe pentru a-i impinge pe turci spre nord într-o serie de campanii în coordonare cu forțele britanice. În cei doi ani care au urmat, Lawrence a contribuit la menținerea în viață a mișcării arabe și îndrumarea ei pentru a ajuta efortul de război confederat.

După calculul propriu, Lawrence a distrus “științific” 79 de poduri, o metodă perfecționată personal prin care podurile erau stricate dar încă stăteau în picioare, cerând muncitorilor turci să dezmembreze epavă înainte ca reparațiile să inceapa. Unul dintre secretele succesului lui Lawrence si a lui Faisal a fost capacitatea lor de a supraviețui în deșert și de a rămâne nedetectați de turci: beduinul având secole de experiență în a trăi pe acest pământ, iar experiența lor era neprețuită.  Lawrence a fost capturat în 1916 de către Guvernatorul Daraai, Hajim Bey, supus torturii și bătăilor. A reușit să scape, deși dărâmat de experiență s-a alăturat războiului de gherilă din deșert împotriva turcului. Lawrence al Arabiei a intrat în orașul înfrânt, Damasc, la 1 octombrie 1918. Ca mulți alții, Lawrence a văzut orașul Damasc ca viitoarea capitală a unui stat arab unificat. A încercat să îi convingă pe superiorii săi că independență arabă era în interesul lor, dar s-a găsit subminat de către acordul Sykes-Picot, negociat în secret între francezi și englezi cu sprijinul guvernului rus, mai devreme, în mai 1916. Lawrence era furios, credea că ceea ce a fost câștigat de arabi, ar trebui să rămână în mâini arabe.

În cele din urmă, regatul pan-arab islamic nu a fost niciodată menit să existe. Orientul Mijlociu a fost delimitat în zone de influență franceză și engleză, iar Lawrence  nu s-a împăcat niciodată cu ideea trădării. În 1920 Churchill l-a chemat pe Lawrence să se întoarcă în serviciul guvernamental, pentru a lucra ca și consilier în biroul colonial. În acest rol, el a contribuit la construirea unui cadru pro-arab în Orientul Mijlociu. În urma Conferinței de la Cairo din 1921, Faisal a fost instalat conducător al Irakului, iar fratele său Abdullah a fost numit primul rege al Trans-Iordaniei.

Lawrence era în mare parte necunoscut în Anglia, în timpul primului război mondial.Dar, în 1919, un jurnalist de can-can, Lowell Thomas, a creat un spectacol la Londra în care erau arătate isprăviile arabe. Lawrence al Arabiei a devenit peste noapte o stea, dar nu era fericit cu noua faimă și a încercat să scape de acest fel de celebritate. Lawrence a fost ucis într-un accident rutier în Dorset în mai 1935. Mărind viteza motocicletei, ceea ce era un obicei pentru el, a virat pentru a evita lovirea a doi copii, și a fost aruncat peste ghidon. Așa cum probabil s-ar fi întâmplat și în zilele noastre, au existat numeroase teorii ale conspirației și zvonuri despre o posibilă sinucidere.

Reputația sa literară se bazează pe scrieri aproape în întregime autobiografice. Există peste 6000 de scrisori scrise între 1906 și moartea sa în 1935 și 2 cărți. Prima, “Cei șapte stâlpi ai înțelepciunii” este o relatare a experienței sale în Revolta Arabă. Cea dea doua “The mint” se concentrează pe experiențele sale ca recrut în Forțele Aeriene Regale, dupa evenimentele arabe. În ambele cărți și în scrisorile sale, Lawrence este un acut observator al oamenilor, evenimentelor și a locurilor. Printre cele mai memorabile pasaje din “Cei șapte stâlpi ai înțelepciunii” se numără descrierile vii ale peisajelor deșertice și ale beduinilor neantrenați a căror viață a împărtășit-o.

Legenda sa a fost transpusă în numeroase pelicule. Cea mai importantă dintre ele este ecranizarea din anul 1963, sub regia lui David Lean şi avândul în rolul principal pe actorul Peter O’Toole.

Istoricii arabi, chiar și cei cu vederi moderate și occidentale, tind să îl vadă pe Lawrence într-o oarecare măsură negativă, deși în niciun caz atât de negativă ca a unor detractori europeni sau americani. Opinia este că rolul lui Lawrence a fost de a sta în spatele unui birou, și unul dintre cei mulți care au avut de-a face cu armatele arabe pe parcursul revoltei. Lawrence, pentru arabi, a fost un personaj mult mai minor decât a fost portretizat de către istoria occidentală. Ceea ce îi irita pe mulți istorici arabi este că povestea revoltei arabe, așa cum a fost relatat de Lawrence și scriitorii occidentali, răspunde în mare viziunii stereotipe a civilizației arabe. Arabii sunt arătați ca beduini care călătoresc pe cămile, care după efectuarea raidurilor prin deșert, se opresc în oazele răcoroase și dormitează în corturi sau sub palmieri. Sunt motivați doar de către sunetul monedelor de aur arătate de Lawrence în fața lor și sunt interesați mai mult de luptele dintre triburi decât lupta lor împotriva turcilor.

De fapt, nu contează dacă Lawrence a fost lider al revoltei arabe sau un simplu ofițer de legătură britanic. Ideea este că fără matineul extrem de romanțat și inexact al lui Lowell (chiar si T.E. a confirmat asta), lumea nu afla niciodata de T.E.Lawrence sau de Lawrence al Arabiei.

 

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s