Stalpi de sare de Fadia Faqir

 

17853195

“Stalpi de sare” este cel de-al doilea roman al Fadiei Faqir, care exploreaza povestile a doua femei arabe aflate sub presiunile sociale si religioase ale societatii in care traiesc. Romanul urmareste povestile tragice a celor doua femei care se intalnesc intr-o institutie psihiatrica condusa de englezii aflati in timpul Mandatului  din Iordania. Faqir foloseste personajul Maha, o femeie beduina, ca narator a propriei povesti, care, in capitole consecutive asculta povestea de viata a colegei de camera, Um Saad.

In afara de aceste doua linii ale intrigii cartii, Faqir include capitole despre personajul Maha din perspectiva unui alt personaj numit Povestasul, care schimba povestea Mahei intr-o cronica mai sinistra a unei vrajitoare in cautarea puterii. Pe langa stilul inovativ a romanului, “Stalpi de sare”, subliniaza si o serie de dihotomii care afecteaza viata celor doua femei, cum ar fi tara si orasul, femeile si barbatii, si experienta personala versus barfele spectatorilor. Pe masura ce vietile Mahei si Um Saad se desfasoara, aceste dualitati se afla in centrul conflictelor.

Um Saad este o imigranta din Siria, a carei copilarie a fost marcata de strictetea tatalui  si de bataile dure ale acestuia. Nu poate merge la scoala sau sa plece de acasa. Omul pe care il iubeste este un cerchez care ii intoarce dragostea si in cele din urma o cere in casatorie, dar tatal acesteia ii raspunde tanarului ca Um Saad este promisa altui barbat. Um Saad participa la nunta unei mirese necunoscute, urmand sa afle ingrozita ca se afla chiar la nunta ei cu un macelar mult mai in varsta. De-a lungul anilor este batuta si batjocorita, neprimind in schimbul muncilor zilnice nici macar un gram de dragoste. Dupa ani de casnicie, sotul ei aduce o alta nevasta in casa, frumoasa, tanara, care reuseste sa scape de Um Saad atragandu-i de partea ei pe copiii acesteia. Um Saad fuge de acasa, ca apoi sa se trezeasca in curtea Marii Moschei din Amman de unde este dusa la azilul de boli mentale.

Maha isi aminteste propria poveste in timp ce o asculta pe Um Saad, Faqir punand accentul pe povestea acesteia. Maha este o femeie beduina a carei mama a murit cand era tanara. Locuieste aproape de Marea Moarta, la periferia unui sat cu tatal ei seicul Nimer, un batran bolnav si decrepit si fratele ei abuziv Daffash care are legaturi cu englezii. Chiar si asa, Maha isi gaseste consolarea in gradinarit, tesut si iubitul ei Harb. Cand implineste 19 ani, ea si Harb se casatoresc si incep o viata incarcata de dragoste si pasiune. Maha se ingrijeste de gradina ei si asteapta ca Harb sa se intoarca din munti dupa lupta cu englezii. In acest timp Maha face tot ce poate ca sa ramana insarcinata, recurgand pana si la vrajitorii. Intr-o zi afla ca iubitul ei Harb a fost ucis. Isi petrece urmatoarea perioada in doliu, jelindu-si  sotul, pana cand afla ca este insarcinata. Il naste pe Mubarak pe care tatal ei o ajuta sa il creasca. De-a lungul timpului este nevoita sa lupte pentru pamantul ei si pentru fiul ei cu propriul frate, Daffash. Povestea ei este spusa si din punctul de vedere al Povestasului care o infatiseaza ca o vrajitoare, distrugerea ei ducand la irosirea pamantului. Acest fapt explicand de ce pamantul de langa Marea Moarta este atat de dezolant, potrivit povestii.

Diferentele dintre personajele feminine si masculine este cea mai puternica cauza a conflictului din roman dar si alte disensiuni sociale se adauga dramei. Englezi versus iordanieni si tara versus oras, joaca un rol important in ostracizarea personajelor principale de catre comunitatile din care fac parte si de catre cei dragi.

In ceea ce priveste partile care “au castigat” luptele tuturor dualitatilor, este usor de spus ca englezii sunt castigatorii, barfitorii se numara printre castigatori, barbatii au castigat viata si vointa acestor femei. Desi cartea se incheie cu infrangerea celor doua femei din spital, deoarece accepta ca si-au pierdut viata si persoanele dragi trebuie mentionata absenta sperantei in cadrul romanului.

Uneori un anumit loc devine faimos, dupa ce un artist sau un scriitor il include in arta sa, indiferent daca este vorba despre un tablou sau un roman, si cu totii am experimentat acest lucru de multe ori. Naghib Mahfuz este un excelent exemplu, facand renumite multe locuri din Cairo, Egipt. Acest lucru l-a facut si Fadia Faqir cu Muntele Castelului, Saqf Al Sail, Al Muhajareen (tabara refugiatiilor), spitalul Fohais.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s