O holograma pentru rege de Dave Eggers

457619-0

Alan Clay este consultant. A inceput ca vanzator din usa in usa si s-a straduit sa-si croiasca drumul cu ajutorul bicicletelor Schwinn, producatorul din Chicago. Intr-un mod traditional cand vine vorba despre astfel de personaje, Alan se confrunta cu o criza existentiala. E divortat, bea prea mult si recensiunea i-a epuizat finantele  ajungand sa nu mai detina aproape nimic, practic fiind falimentar si aproape somer, nu va putea sa ii plateasca fiicei lui taxele de colegiu, doar daca reuseste sa puna mana pe o afacere mare.

Reliant, un urias conglomerat l-a trimis la Jeddah pentru a incheia  un contract pentru a realiza infrastructura IT a orasului economic  al regelui Abdullah (KAEC), o dezvoltare masiva tocmai in mijlocul pustietatii. Alan si colegii lui vor sa-l impresioneze pe rege prezentandu-i un sistem de teleconferinta holografica  de varf, care face ca un coleg din Londra sa apara in 3D intr-un cort din Arabia Saudita.

Plasand povestirea in KAEC a fost o lovitura de maestru, un miraj in desert. In 2010, cand actiunea romanului este plasata, existau doar 3 cladiri:

“Cu totul, noul oraş consta deocamdată din trei clădiri. Exista un bloc de apartamente roz-pastel, care era cât de cât finisat, însă părea nelocuit. Mai exista un centru de primire, o construcţie cu două etaje, vag mediteraneeană ca stil, înconjurată de fântâni, majoritatea fiind însă uscate. Şi, în fine, mai era o clădire pentru birouri, cam de zece etaje, cu panouri mari de sticlă, turtită, pătrată şi neagră.”

Eggers este bun in a etala viata expatriatului in tarile din Golf: hoteluri inexpresive, petreceri in compound-urile straine, structuri uriase aruncate mijlocul pustietatii de catre bogatia datorata  petrolului.

“Hotelul fusese astfel construit, încât nimic să nu indice faptul că se afla în Regatul Arabiei Saudite.Întregul complex, fortificat ca o cetate pe partea dinspre autostradă şi mare, era lipsit de conţinut sau context, neprezentând nici măcar câteva caracteristici de origine arabă. Locul acesta, conceput întru totul din palmieri şi cărămizi uşoare, ar fi putut să fie în Arizona, în Orlando, oriunde în lume.”

Alan isi umple orele goale stand pe malul Marii Rosii scriind scrisori lungi si emotionante fiicei sale si asteapta ca un rege sa isi faca aparitia urmarind viata din jurul sau:

Alan a privit în jos, în curtea interioară a hotelului, amplasată sub un acoperiş de sticlă la zece niveluri mai jos, unde zeci de bărbaţi roiau de colo-colo, toţi în port saudit tradiţional. Alan a încercat săşamintească terminologia: roba albă şi lungă se numea kandura. Vălul pătrat din ţesătură care acoperă capul şi gâtul era ghutra, fixată pe creştet cu un şnur gros şi negru numit iqal. Alan se uita la bărbaţii care se foiau într-o parte sau în alta, veşmintele albe conferind mişcărilor lor un fel de imponderabilitate. O convenţie a spiritelor.

Cartea incepe cu Alan care nu se trezeste la auzul alarmei  ratand autobuzul care transporta echipa spre orasul economic. Mahmur si preocupat de excrescenta de pe spate reuseste sa isi aranjeze un mijloc de transport si un sofer, pe Yousef, un tanar saudit amuzant, un prieten al unui alt prieten al portarului hotelului. Se intampla ca Yousef sa fie un tip bun, singurul personaj cu adevarat placut din roman, desi se pare ca merge in varful picioarelor  la limita coruptiei, violentei organizate si a imprumuturilor de bani. Pana cand Alan ajunge la KAEC se face dupa-amiaza. Acesta devine un aspect predominant in carte: Alan nu este niciodata acolo unde ar trebui sa fie. Prin natura sa Alan este un ratacitor, chiar si atunci cand prinde masina care ii transporta la KAEC la timp, reuseste sa se rataceasca in locuri ciudate descoperind in acelasi timp mici sub-lumi tinute departe de ochii publici.

Un sentiment de neconcordanta si nedreptate este peste tot in acest roman. Alan este omul nepotrivit pentru jobul nepotrivit in tara gresita. Chiar si incongruenta geografica a Arabiei Saudite, a unei civilizatii care izvoraste in cele mai pustii locuri, il fascineaza si il tulbura pe Alan:

“Dumnezeule, se gândea el, ce caută oamenii în această parte a lumii? Pământul este un animal care se scutură de purici, atunci când se înfig prea adânc în el, când pişcă prea rău. Pământul se foieşte pe loc, şi oraşele noastre se prăbuşesc; pământul oftează, şi coastele maritime sunt înghiţite de ape. Efectiv n-ar trebui să fim aici deloc.”

Alan il insoteste pe Yousef la casa stramoseasca a acestuia, unde Yousef se ascunde de niste batausi carora le datoreaza bani. Inca o data Alan este luat prin surprindere si gaseste satul din munti in contrast nu doar cu restul Arabiei Saudite ci si cu tatal lui Yousef, acesta vazandu-l pe Alan ca o persoana ingusta la minte, fatarnic, fara niciun loc in viata pentru estetic. In acelasi timp pe Alan il cuprinde o dorinta pastorala si chiar isi imagineaza posibilitatea mutarii lui aici:

“A conchis că ar putea trăi aici. A conchis că ar fi mulţumit aşa, dacă şi-ar construi o locuinţă ca aceasta. Tot ce-i trebuia era să găsească un loc, undeva departe de orice aglomeraţie urbană, unde terenul să fie ieftin şi construirea clădirii să nu ridice mari probleme. Împărtăşea visurile tatălui lui Yousef, nevoia de a te întoarce la obârşii, de a clădi ceva trainic, ceva spaţios şi straniu ca această fortăreaţă, o casă pe care să o poată împărţi cu familia şi prietenii, cu toţi cei care contribuiseră la educaţia şi formarea lui ca om. Dar care erau obârşiile lui Alan? El nu avea nici un sat strămoşesc. El avea Dedham. Era oare Dedham un sat strămoşesc? Nimeni de-acolo nu avea habar de existenţa lui. Era el cumva din Duxbury? Era el cumva legat de acel oraş, sau cineva de-acolo mai avea vreo legătură cu el?În Duxbury, Alan nu putuse nici măcar să construiască un zid.”

Intr-o noapte, in hotel, Alan aflat in stare de ebrietate decide sa investigheze excrescenta cu niste instrumente improvizate. Cand Yousef il duce a doua zi la doctor, Alan din anumite motive, ii permite doctorului, o femeie saudita sa ii opereze tumoarea, mai tarziu cei doi devenind implicati intr-o poveste de dragoste fara angajamente.

Romanul este o tragedie: doua parti cu Alan ca erou tragic si singurul personaj important, din moment ce declinul sau este din vina lui; o parte o comedie de erori si o parte a romanului este o satira sociala despre globalizare.

Cartea a fost ecranizata in 2016 cu Tom Hanks in rolul lui Alan Clay.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s