7 cărți a căror acțiune se petrece în Arabia Saudită

Untitled-1

 

Retrasă dar în același timp un jucător influent pe scena lumii, Arabia Saudită poate părea ca o sumă a contradicțiilor sale. Vizele turistice fiind aproape inexistente, fac  călătoriile în această țară să fie limitate la pelerinajele în orașele sfinte Mecca și Medina sau pentru cei care vin aici să lucreze. Rezultatul este o țară trasă în două direcții în același timp, în viitor și în trecut, care se ciocnesc într-un prezent uneori deconcertant.

Prin cărțile pe care vi le recomand,citite de mine, nu încerc să afirm că v-ar putea ajuta să înțelegeți această țară plină de contraste, dar pentru câteva ore puteți călători pe un tărâm fascinant, într-o cultură unică  și tradiții inedite și uneori neînțelese.

 

2722Seria Cities of salt

de Abdulrahman Munif

Arabia Saudită i-a retras cetățenia scriitorului pentru critica adusă de acesta în ceea ce privește devastarea socială și psihologică a beduinilor adusă cu ocazia descoperirii câmpurilor cu petrol.Cu un doctorat în economia petrolului, Munif a avut o experiență profundă a injustiției venită odată cu îmbogățirea datorată petrolului. Romanele sale înregistrează istoria lumii arabe în timpul epocii petrolului și examinează teoria lui Mounif  că arabii “erau subiecții nedreptății, depravării și opresiunii.”  Primul volum “Al teeh” (The wilderness) acoperă perioada 1933-1953. Cel de-al doilea volum “Al Ukhdood” (The trench) se ocupă de evenimentele dintre anii 1953-1958, pe când cel de-al treilea volum “Taqaseem Al layl waa al nahar” (Variations on day and night) se mută înapoi în perioada dintre 1891 si 1930. Cel de-al patrulea volum “Al Munbatt” (The uprooted)  relatează evenimente petrecute între 1964-1969. Ultimul volum “Badiyat al dhulumat” (Desert of darkness) este împărțit în 2 părți, prima întorcându-se la perioada dintre 1920 si 1935, iar cea de-a doua parte se mută la anii dintre 1964-1975.

2723503At a drop of the veil

de Marianne Alireza

Era în 1945 când Marianne Alireza, care și-a petrecut întreaga viață în California, s-a mutat în Arabia Saudită cu soțul ei saudit, Ali. Dintr-o dată ea face parte dintr-o familie arabă, îmbrăcată și acoperită cu văl,  la mii de kilometri și doua secole departe de casa. Timp de 12 ani Marianne a trăit într-un așa zis “harem” , un grup feminin compus din soacra ei, cumnatele și diverse servitoare. Bărbații din afara familiei nu aveau voie să intre în harem, iar femeile nu puteau însoți bărbații în adunări publice sau să fie văzute fără văluri. Aici, într-o lume atât de luxoasă și umilă, Marianne și-a crescut copiii și a ajuns să iubească țara care a adoptat-o. O carte autobiografică, “At the drop of a veil” este o privire unică în viața  saudită așa cum era ea în anii dinaintea imbogățirii datorită petrolului.

download (1)Fetele din Riad

de Rajaa Al Sanea

Primul roman chick-lit scris de o saudită și a cărei acțiune se petrece în Arabia Saudită. Fetele din Riad sunt Sadeem, Gamrah, Lamees si Michelle, iar Rajaa reușește să detalieze viețile lor sociale. Tinerele fac parte din “clasa de catifea” saudita, zilele lor fiind pline de texte pe telefon, haine de designer, discuții despre băieți, dar la fel ca aproape toți tinerii saudiți, fetele sunt prinse între tradiția autohtonă și modernitatea globală. Gamrah este cea mai conservativă, Sadeem este romantică fără speranță, Michelle pune la îndoială restricțiile societății, iar Lamees este cea care reușește să obțină ceea ce își dorește.

457619-0O hologramă pentru rege

de Dave Eggers

Un bărbat de vârstă mijlocie își croiește identitatea într-un viitor oraș saudit. Alan Clay este un agent de vânzări american trimis de companie pentru a încheia un contract pentru realizarea infrastructurii IT a orașului economic al regelui Abdullah. Alan și echipa lui sunt inițial nerăbdători să facă prezentarea în fața regelui, dar foarte curând ajung să învețe că țara se mișcă într-un ritm asemănător melcului. Așa că, Alan derivă: se rătăcește în peisajul lunar al orașului construit, devine obsedat de un chist apărut pe spate, leagă o prietenie cu șoferul, desfășoară fără îndemânare relații cu două femei, se gândește la datoriile sale și la lipsurile ca agent de vânzări, ca soț și tată.

13547498Driving the saudis

de Jayne Amelia Larson

Ultimul lucru la care s-ar fi gândit Jayne Larson, actriță și producătoare americană,  a fost să lucreze ca șoferiță pe o limuzină. Dar, având datorii foarte mari și fără un alt loc de muncă la orizont, nu a avut de ales. Exact când a ajuns la “fundul sacului” a fost angajată ca șoferiță pentru membrii de sex feminin ai familiei regale saudite. Larson știa că trebuia sa fie prezentă 24/24, șapte zile pe săptămână. Trebuia să fie văzută, dar nu auzită și niciodată să nu contrazică cerințele formulate către ea oricât de scandaloase ar fi fost. A fost angajată nu doar să “transporte” femeile de la o clinică de operații estetice la alta, și de la un magazin exclusivist la altul ci și să rezolve cu usșurință probleme urgente cum ar fi achiziționarea unui sutien din fiecare culoare existentă la un pret de 500 de dolari bucata pentru o priețesă dornică să își arate sânii noi.

in_cautarea_lui_nouf_zoe_ferraris-367701În căutarea lui Nouf

de Zoe Ferraris

Cartea face parte din seria „Nayir Sharqi and Katyia Hijazi”, la noi nefiind traduse celelalte doua volume, romanele neavand legatură una cu alta exceptând cele doua personaje principale.Cele doua personaje principale, Nayir si Katya, un bărbat și o femeie, necasatoriti, se unesc, în ciuda reticenței lui Nayir de a se asocia cu o femeie, pentru a rezolva misterul morții lui Nouf, membră a infamei familii Shrawi.  Nayir Ash Sharqi este un palestinian născut si crescut în Arabia Saudită, un străin care cunoaște această țară ca și un localnic și care trăiește pe o barcă în portul din Jeddah. Este, de asemenea și ghid, angajat adesea de bogata familie Shrawi, iar sarcina actuală este cea mai neplăcută: să dea de urma fiicei de 16 ani, Nouf, dispăruta de acasă inainte cu 3 zile de nunta ei.  Corpul ei este descoperit în deșert. Când Nayir se duce la medicul legist pentru a o aduce familiei, vederea cadavrului îl umple de oroare, modestia sa îl blochează în fața acestei priveliști, care curând face loc unui sentiment de curiozitate cu privire la modul cum a murit fata. Un tehnician de laborator, Katya Hijazi, inițial crezând că fata s-a înecat într-o oază, descoperă răni pe mâini și brațe, ajungând să suspecteze o crimă. Katya este legată de acest caz prin logodna cu fratele mai mare a lui Nouf, Othman. Împreuna, cei doi, în diferite moduri, incearcă să afle cum Nouf, înconjurată de femei și paznici trăind pe o proprietate înconjurată de ziduri, deținută odată de un prinț saudit, ar fi putut sta singură cu un bărbat.

9479402Sharaf

de Raj Kumar

Bazându-se pe experiențele reale ale autorului care a trăit și a lucrat in Arabia Saudită, Sharaf este un roman de debut realist care urmează conflictele de familie si alegerile teribile pe care le fac Maryam si tatăl ei, un general loial armatei. Maryam își iubește familia, respectă moștenirea sa arabă și este loială Islamului, dar se îndrăgostește  de Joe, un dentist american si evreu. Farhan, tatăl ei este mândru de educația fiicei sale și de spiritul independent dar face presiuni pentru ca Maryam să accepte logodna cu fiul unui vechi camarad din armata. Maryam și Joe își continuă relația în secret, dar Joe atrage atenția celor din Muttawa, temuta poliție religioasă.

Din păcate nu toate cărțile recomandate de mine sunt traduse la noi, dar știind că printre cei care îmi citesc blogul sunt persoane care citesc și în engleză, m-am gandit că nu ar fi o idee rea și în al doilea rând poate că le dau vreo idee editurilor de a traduce și publica și la noi măcar una din cărțile prezentate de mine (dacă citesc acest blog).  Dacă aveți alte recomandări, chiar și în engleză, le primesc cu drag.

 

 

 

 

Aripi frante de Kahlil Gibran

bb3efca83d6e80ba1c84454a247852c1-0-700_700

Mai multe opere de fictiune ale lui Gibran-inclusiv cartea de fata Ajniha al mutakassira scrisa in 1912 si tradusa la noi sub titlul Aripi frante, cu povestea sa de iubire condamnata-sunt stabilite in Beirut si in alte parti ale Libanului in jurul acestei perioade, conducand la speculatii ca ar putea fi autobiografice; dar nimic nu poate fi determinat cu certitudine.

Ce este dragostea? Iubirea nu are adancime , nici nu poate fi masurata cu nici un fel de instrument. Aduce schimbari si efecte de lunga durata asupra sufletului si mintii unei persoane. Astfel este descrisa iubirea in cartea lui Gibran. Ni se spune ca dragostea este ca aerul, nu o poti tine in maini, o poti inhala dar nu o poti pastra in tine, intra in tine, iti insufla viata si apoi iese. In iubire nu este vorba despre a dobandi, nu este un regat sau un joc pe care sa-l castigi, e doar un sentiment. Este mai degraba vorba de a darui decat a lua.

„Dragostea mi-a dat grai si am vorbit; mi-a sfasiat pleoapele si m-a învatat sa plang.”

Cartea este compusa din mai multe capitole, fiecare avand o filosofie si o tema legata de iubire. In acest scurtmetraj poetic, Gibran, portretizeaza prima si ultima sa iubire. Kahlil este in Beirut unde il intalneste pe Ferris Effendi , un prieten al tatalui sau. Tanarul are ocazia sa faca cunostinta cu fiica acestuia, Selma, de care se indragosteste.

“Am amutit ca si cand Selma ar fi adus cu sine o liniste nepamanteana, pe care nu cutezam sa o tulbur. “

„Aducindu-mi-o in cale pe Selma, poate că soarta a vrut să invat cum sa pasesc liber pe tarimul iubirii, al singurei adevarate libertati din aceasta lume, pe care n-o pot stirbi nici rautatea, nici dogmele, nici chiar legile firii.”

Afectiunea si compasiunea iubirii ei, il fac sa inteleaga sensul vietii:

„Tristetea a tesut între mine si ea puntea asemanarii. Citeam unul în ochii celuilalt, ceea ce simtea fiecare, iar glasurile noastre repetau aceleasi ecouri din adancuri, ca si cand soarta ne-ar fi plamadit anume sa fim jumatatile aceleiasi fiinte, cotropita de durere, la cea mai scurta despartire.”

Nu li se permite sa se casatoreasca, episcopul alegand-o pe Selma ca sotie pentru nepotul sau. Selma incepe sa vada moartea ca fiind singura scapare. La un moment dat, Kahlil ii propune sa fuga impreuna pentru a scapa de cruzimea sotului ei si a unchiului acestuia. Dar ea declina si afirma:

„Ea m-a sarutat pe frunte si, stringind inspaimintată pleoapele, m-a petrecut c-un murmur stins :— intareste, Stapane, aripile frinte !”

„Dragostea ce-ti port ma învata sa te apar chiar si de mine ; ea mă opreste acum sa te urmez pana la capatul lumii si ma face să-mi inabus sentimentele, ca sa poti trai curat si liber, departe de ocara si barfe, sa nu te-atinga uratenia si blestemul.”

Sfidand obiceiurile sociale cei doi se intalnesc regulat dar in secret intr-un templu retras pentru a vorbi si a-si impartasi gandurile. Aceste ore dulci-amarui nu sunt suficiente pentru a vindeca starea de sanatate a Selmei cauzata de nefericire. Pesimismul lui Gibran de mai tarziu il face sa realizeze amaraciunea lumii in care traieste.

 Desi si-a pierdut iubita, amintirile il bantuie si il obliga sa isi reia dragostea fata de Selma.

„Iubirea de rand nu se-mplineste decat atunci cand fiinta draga-ti apartine, dar dragostea mea nu cunoaste margini, multumindu- se cu ea însasi.”

Gibran incearca prin acest roman sa evidentieze, de asemenea, clerul corupt al acelor zile.

Povestea de iubire tragica din carte face ca cititorul sa nu ramana indiferent si sa fie marcat de o impresie profunda.

Gibran Khalil Gibran, care a devenit cunoscut sub numele Kahlil Gibran s-a nascut in nordul Libanului, la 6 ianuarie 1883. Satul natal, Bisharri este asezat pe un mic platou, la marginea unei stanci. Deasupra se ridica muntele Liban. Desi s-a considerat in principal pictor, a trait cea mai mare parte a vietii sale in Statele Unite si a scris cele mai multe opere in limba engleza. Kahlil Gibran a fost figura cheie intr-o miscare romantica ce a transformat literatura araba in prima jumatate a secolului trecut. Educat in Boston, Paris si Beirut, Gibran a fost influentat de modernistii europeni de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

6 carti a caror actiune se petrece in Iran

Untitled-1

Cu siguranta cartile ne permit sa calatorim in locuri indepartate fara a ne parasi casa. Iran, o tara fascinanta, care inevitabil ne gadila curiozitatea si pentru majoritatea este inca o tara misterioasa si inaccesibila, pe care ne dorim sa o vizitam dar inca ne este teama sa o facem. Cu o istorie straveche, punctata de mituri si figuri legendare, o arhitectura minunata si timpuri moderne inevitabil modelate de revolutia islamica atat de controversata, exista numeroase carti despre/in Iran care cu siguranta va vor atrage atentia. Eu va prezint 6 carti citite de mine si pe care vi le recomand cu caldura. Inarmativa cu un ceai negru persan, vi-l recomand si pe cel egiptean, un pix si o hartie si sa purcedem la drum:

9789731245157-1765450Persepolis

de Marjane Satrapi

Romanul grafic (la noi s-a decis sa apara in 2 volume), in alb-negru realizat de Marjane Satrapi ofera o relatare biografica a copilariei si adolescentei acesteia in timpul Iranului pre si post revolutionar. Cititorii ii urmaresc intamplarile si trairile in Iran la inceputul revolutiei si a razboiului cu Irakul inainte de a-si continua viata sa ca expat in Europa. Amintirile ei dulci-amare furnizeaza o relatare cinstita si impartiala a istoriei recente a Iranului, multi concetateni regasindu-se in relatarile sale.

sangele-florilor_1_fullsizeSangele florilor

de Anita Amirrezvani

Un roman istoric captivant, a carui actiune se petrece in Isfahanul secolului al XVII-lea, capitala magnifica a lui Shah Abbas. Romanul prezinta povestea cutremuratoare a unei fete a carui tata decedeaza lasandu-o fara zestre si astfel viitorul ei este nesigur. Dupa ce se muta impreuna cu mama ei in casa unchiului, aici, are posibilitatea de a invata arta designului si a crearii covoarelor. Pe masura ce povestea se desfasoara cititorul are posibiltatea de a intra in atmosfera Persiei in urma cu cateva secole, fiecare moment fiind imbogatit cu obiceiuri, stil de viata, de la ritualul ceaiului pana la ceremonia salutului practicata in casele de tip vechi.

citind-lolita-in-teheran_1_fullsizeCitind Lolita in Teheran

de Azar Nafisi

Trebuie sa admit, aceasta nu este o favorita cand vine vorba despre cartile a caror actiune se petrece in Iran. O profesoara de literatura care nu mai lucreaza dupa revolutia islamica pentru ca a refuzat sa poarte valul, incepe sa adune studentele sale favorite, unele progresive, altele conservative,  in casa sa in fiecare zi de joi pentru a discuta scriitorii aparent interzisi in Iran. Citind Lolita in Teheran ne ofera o perspectiva unica care este inca relevanta chiar si dupa 15 ani.

septembrie-in-shiraz_1_fullsizeSeptembrie in Shiraz

de Dalia Sofer

Septembrie in Shiraz spune povestea familiei Amin, o familie de evrei-iranieni, care traiesc in Teheranul anilor `80, la scurt timp dupa caderea sahului. Isaac, tatal a fost un bijutier de succes in timpul fostului regim, bucurandu-se impreuna cu familia de o viata confortabila. La scurt timp de la inceputul cartii, Isaac este arestat de revolutionari si aruncat in inchisoare sub acuzatia de a fi zionist. Povestea se desfasoara prezentand punctul de vedere a fiecarui membru de familie.

9789734603879-2238886Bufnita oarba

de Sadegh Hedayat

In aceasta lucrare clasica a literaturii persane moderne, scriitorul iranian Sadegh Hedayat prezinta povestea suprarealista a unui tanar caruia nu ii da un nume si care picteaza miniaturi, o poveste care ii transforma acestuia viata in cioburi. Este un perfect exemplu a modului in care autorii iraniei apeleaza la simbolism si alegorie pentru a-si proteja operele de a fi pedepsite de catre guvern. Cartea de fata este inca interzisa in Iran.

 

1256719Numai cu fiica mea

de Betty Mahmoody si William Hoffer

Betty,sotul ei Moody si fiica ei Mahtob calatoresc in Iran sub impresia unei scurte vizite. In timpul sederii ei, Betty se confrunta cu o realitate dura: de la a fi fortata sa manance orez cu insecte pana la a avea parte de violenta domestica din partea sotului in timp ce familia acestuia pare a fi surda la toate acestea. Contextul pentru povestea lui Betty nu este deloc deplasat: cultura patriarhatului care construieste antagonismul impotriva femeilor din Iran se dovedeste a fi un teren propice pentru povesti personale de violenta si atac impotriva femeilor si a drepturilor lor.

Aceste carti-ca sunt memorii, literatura persana, ca sunt lucrari a unor jurnalisti sau pur si simplu povesti petrecute in Iran- vor contribui, sper, la a va deschide perspectiva si dorinta de a incerca si putin din cultura atat de complexa a Iranului.

Daca aveti alte recomandari, chiar si in engleza, le primesc cu drag.

 

Trandafirul disparut de Serdar Ozkan

trandafirul-disparut_1_fullsize

Trandafirul disparut este o parabola moderna despre autodescoperire, dragoste, relatii si importanta sperantelor si visurilor.

Povestea se centreaza pe o tanara femeie, Diana Oliveira, care isi doreste in permanenta aprobarea si admiratia persoanelor din viata ei. Aceasta a determinat-o sa renunte la adevarata ei pasiune, scrisul. La moartea mamei ei, Diana primeste 4 scrisori trimise de o sora geamana, Mary, de a carei existenta nu stia. Mama ei, de asemenea ii scrie Dianei explicandu-i situatia si cum inainte cu cateva saptamani intrase in contact cu Mary. Ultima dorinta a mamei este ca Diana sa isi gaseasca sora geamana.

Diana este suparata si refuza orice tentativa de a o gasi pana cand intalneste un cersetor intr-un parc care o indeamna sa se regaseasca pe sine, si nu pe Mary. In Rio il intalneste pe enigmaticul artist Mathias care de asemenea o provoaca sa isi inteleaga lumea.

Scrisorile gemenei o conduc pe Diana spre Istanbul intr-o superba gradina cu trandafiri unde o misterioasa profesoara , Zeynep Hanim, o invata sa vorbeasca cu trandafirii. Prin aceste lectii Diana se redescopera, invata lucruri noi si vechi despre ea, despre viata ei si scopul sufletului.

„Sunt o roza fie ca-s admirata, fie ca nu, sunt o roza fie ca este cineva innebunit dupa mine, fie ca nu….Cum spuneam, nimic mare, doar o roza….dar stii ce inseamna sa fii roza? Sa fii o roza inseamna libertate. Inseamna sa nu existi prin laudele altora sau sa nu incetezi sa existi prin dezaprobarea lor. „

Dar Diana nu o sa rezolve puzzle-ul gasirii lui Mary decat la intoarcerea sa in Rio.

Trandafirul disparut este o poveste despre mitologie, filosofie si magie. Mesajul este evident: a te defini dupa opinia celorlalti nu iti va aduce niciodata implinirea.

Mi-ar fi placut ca autorul sa imi ofere mai multe detalii despre cine a fost Diana inainte de a pleca in cautarea surorii, de a descrie mai amanuntit persoanele pe care Diana le intalneste. Cartea este o poveste placuta despre autodescoperire dar uneori am simtit nevoia de a ma intoarce si a reincerca sa o inteleg.

Per total, o carte careia merita sa ii dati o sansa  mai ales daca v-a placut Alchimistul lui Paulo Coelho.

 

Porecla de Jhumpa Lahiri

Porecla-2017_04

Numele-cadouri din trecut pentru viitor-pot modela viata, conform scriitoarei Jhumpa Lahiri crescuta in America,dar cu origini indiene. Numele conteaza. Un nume nu este doar un cuvant de identificare ci in unele cazuri, totul. Numele dat unei persoane, uneori, decide forma pe care o va lua viata sa, prefigurand triumfurile si durerile, iubirile si dorintele.

Se ia un baiat, nascut la sfarsitul anilor `60, cu parinti indieni dintr-o suburbie americana, departe de Calcutta lor nativa. Se evidentiaza progresul sau din copilarie pana in anii confuzi si rebeli ai adolescentei, apoi traseul spre o facultate din Ivy League, implinirea profesiei de arhitect si un apartament intr-un Manhattan al anilor `90. Toate, departe pe cat posibil de parintii sai care cu incapatanare vor  sa isi pastreze traditiile bengaleze. Se puncteaza delicat cu un amestec de evenimente standard si tragedii umane-prima dragoste, apeluri telefonice la distante lungi, atac de inima, divorturi, nimic mai grav de atat. Si, totul scris la prezent, cu un vocabular candid si o lipsa atragatoare de stilizare, evoca un sentiment al unei vieti care se invarte parca intr-un cerc perfect. Si apoi, dupa ce totul se mixeaza, il face pe cititor sa ii pese atat de inflacarat incat rade, plange, isi tine respiratia si de abia pune cartea jos. Aceasta este realizarea castigatoarei premiului Pulitzer in romanul sau cald si profund.

Porecla se intinde pe primele trei decade ale vietii unui tanar, dar exista si o tema. Este chiar acolo, in titlu. Tatal eroului nostru este doar un tanar atunci cand supravietuieste unui accident de tren. Atunci cand este tras de sub fiare alaturi avea un roman scris de Nikolai Gogol. In lunile de durere si suferinta care urmeaza, autorul si cartea capata o semnificatie deosebita. Asa ca, atunci cand sotia lui da nastere primului baietel, in asteptarea numelui bun pe care bunica din partea mamei trebuie sa il aleaga, i se da un nume temporar, Gogol, ca un fel de compromis.

Aproape doua decenii mai tarziu, Gogol isi gaseste numele ca fiind ciudat-nici bengalez, nici american-o povara, o jena, un nume plictisitor. Face o schimbare oficiala si legala, din Gogol devine Nikhil si este usurat cand prietenii, mai important prietenele, nu il interogheaza. Si, de asemenea, nu poate ignora un sentiment adanc inradacinat ca intr-un fel si-a tradat parintii.

Respingerea numelui Gogol, ii aduce initial succes si incredere, totusi se creeaza o distanta intre el si radacinile lui bengaleze, il instraineaza de parintii sai. Gogol a fost podul dintre familia Ganguli si statul bengalez; Nikhil este divortul familiei de vechea lor patrie. Treptat, Nikhil invata sa isi pretuiasca radacinile si familia. Dar asta o sa-i aduca fericirea?

Toate personajele create de Lahiri-gentilul si studiosul Ashoke, stoica si familista Ashima, rebela Moushimi, sofistica Maxime, melancolicul si linistitul Nikhil Gogol– sunt pictate cu o pensula fina, in culori vii, cu toate iubirile, razvratirile, necazurile si tradarile lor.

Cartea a fost ecranizata in 2006, Kal Penn facand un rol de exceptie in pielea personajului Gogol.

Marea, dimineata de Margaret Mazzantini -o tragedie a timpurilor noastre

Marea-dimineata-Margaret-Mazzantini

 

In aceasta carte scriitoarea italiana exploreaza deplasarea si efectul pe care haosul politic il are asupra vietii individuale intr-o poveste extrem de scurta dar intensa a libienilor in cautare de refugiu in Italia si italienii care isi cauta trecutul pierdut in Libia.

Farid este un beduin care fuge de tulburarile libiene impreuna cu mama sa. Razboiul isi face aparitia in satul sau din oaza, cerandu-si tributul prin moartea tatalui lui Farid, si astfel mama sa decide sa plece spre Europa. Isi parasesc satul cu gandul de a incepe o viata noua si mai sigura. Dupa ce parcurg o buna bucata de desert sunt nevoiti sa plateasca o suma exorbitanta pentru a se putea urca intr-o barca ce nu pare a fi sigura, dar care se indreapta spre Italia. Pe cealalta parte a Mediteranei, Vito este un tanar italian nemultumit. Urmeaza sa devina absolvent dar fara prea multe oportunitati pentru viitor. Isi exteriorizeaza frustrarile prin a conduce nesabuit, printr-un comportament urat prin cublurile pe care le frecventeaza noaptea si isi petrece zilele facand o colectie din resturile epavelor barcilor cu care vin refugiatii, spalate de apa ajunsa la malurile Siciliei.

Doi baieti: unul libian, celalalt sicilian, unul in fata celuilalt de pe malurile opuse ale marii. O idee romantica, o explorare a ramasitelor trecutului colonial italian, pe de o parte, si o reflectie asupra crizei refugiatilor pe de cealalta parte.

De fapt, cea mai mare atentie o primeste mama lui Vito, Angelina, o profesoara divortata, a carei viata a fost modelata de cei 11 ani traiti in Libia. Cand Gaddafi deschide Libia catre vest, Angelina merge in vizita, dar nimic nu mai este asa cum era in memoria ei.

Deplasandu-se intre doua continente, acest portret profund se concentreaza asupra a doua familii si o intindere de apa si intr-un limbaj concis, liric surprinde calitatea incerta a timpurilor noastre.

Violoncelistul din Sarajevo de Steven Galloway

28166591_2022061788041335_8235373251760849660_n

 

“Dacă oraşul moare, nu va fi din cauza celor de pe dealuri, ci din cauza celor din vale. Se va întâmpla când vor uita că sunt oameni, când se vor crede câini fiindcă sunt trataţi ca nişte câini. Când se vor mulţumi să trăiască în moarte, să se poarte ca şi cum ar fi ceea  cei de pe dealuri să fie, atunci va muri de fapt Sarajevo, om după om.”

Un roman frugal si obsedant, intelept si frumos despre rezistenta spiritului uman si despre modalitatile subtile pe care oamenii le reclama umanitatii intr-un oras devastat de razboi.

Un personaj din acest roman se intreaba care este realitatea orasului Sarajevo? Este acesta orasul  frumos cunoscut pentru istoria si renumele sau, sau “adevaratul” Sarajevo este acest iad al celor patru ani de razboi, a celor 10 mii de morti si 50 de mii de raniti? Romanul in sine pare sa raspunda la aceasta intrebare, deoarece urmarim schimbarile foarte lente a catorva personaje principale; aceia care accepta ideea ca aceasta groaza a razboiului  fiind noua realitate, dar care totusi, in cele din urma renunta la aceasta cale si se intorc ca cetateni ai vechiului Sarajevo.

Intr-un oras aflat sub asediu, patru persoane ale caror vieti au fost ravasite le sunt amintite ceea ce inseamna a fi uman. De la fereastra lui, un muzician vede 22 de oameni, prieteni si vecini asteptand la rand la paine. Apoi, intr-o clipa sunt ucisi intr-un atac. Intr-un act de sfidare,omul isi ia violoncelul si hotaraste sa cante exact in locul masacrului timp de 22 de zile, onorandu-le memoria.

In timp ce violoncelul canta, cartea urmareste in primul rand viata a trei oameni care traiesc in acest oras aflat sub asediu. Mai intai, exista Sageata, o tanara lunetista extrem de calificata. Ea nu numai ca are talent in a-si atinge tinta, ci si darul intuitiei. Este constienta de ceea ce o inconjoara intr-un mod care o tine in alerta in preajma pericolului. Ea poate anticipa miscarile inamicului. Sageata este un atu pentru asediati dar pana acum a refuzat sa urmeze ordinele. Nu poate suporta sa se scufunde la nivelul “oamenilor de pe dealuri” care ucid fara discriminare. Si totusi, odata cu cresterea durerii si amortelii, ea simte sinele ei real, umanitatea ei indepartandu-se. In rolul sau dublu de lunetist/aparator al orasului, Sageata vede coruptie si mai putina umanitate oriunde arata si incepe sa creada ca lupta este pierduta. Se teme ca nu mai exista o diferenta intre “ei” si “noi”.

„Acum sunt Săgeată, pentru că îi urăsc.Cea pe care o ştiaţi voi nu ura pe nimeni.”

Se stabileste intr-una din cladirile bombardate aflate langa violoncelist, incercand sa-si dea seama unde se va instala lunetistul si cum il poate proteja pe muzician. Este un joc rece si infricosator de-a soarecele si pisica iar zilele trec.

Cel de-al doilea personaj este Kenan, sot, tata si un bun vecin al unei batrane inveninate. Kenan a scapat de recrutarea in armata, viata sa invartindu-se in jurul unei serii de calatorii lungi catre fabrica locala de bere, singura sursa de apa potabila ramasa. Cara cat de multe bidoane poate si spera sa se fereasca de lunetisti in timp ce trece prin cele mai periculoase strazi ale orasului. Si inapoi din nou. La fiecare patru zile. Traieste in groaza in cea de-a patra zi. Kenan are parte de un episod dramatic. Intr-o zi, in timp ce violoncelistul canta, un barbat este impuscat in apropierea locului in care acesta canta. Un cameraman doreste sa obtina o fotografie si se grabeste sa isi monteze echipamentul. Dar Kenan, chiar riscandu-si viata, se grabeste chiar in camp deschis pentru a-l indeparta pe barbatul mort din raza vizuala a cameramanului pentru a proteja, in micul si umilul sau mod, oamenii in a deveni doar o poveste siropoasa.

“Este obosit. Este obosit de carat atata apa si de lumea în care traieste, o lume pe care nu si-a dorit-o niciodata si la care nu a contribuit, si care, isi doreste el, ar fi mai bine sa nu existe.”

In cele din urma exista Dragan. Acest barbat de 64 de ani care lucreaza intr-o brutarie si care a reusit sa-si trimita sotia si fiul in siguranta in Italia inainte de asediu.De luni de zile nu mai stie nimic de ei si spera ca acestea sa fie in siguranta si departe de pericol. Dragan este printre putinele persoane din oras care inca mai are un loc de munca. Batranul s-a desprins de trecutul sau, de cei pe care ii cunostea alegand in schimb sa se izoleze social cat mai mult posibil. O intalnire intamplatoare pe strada in timp ce asteapta sa treaca o intersectie luata in vizor de un lunetist ii aminteste de ceea ce a pierdut.

“Dragan Isović stie ca orasul Sarajevo pe care si-l aminteşte, orasul în care a crescut si de care era multumit, chiar mandru, nu a existat probabil niciodata. Cand se uita in jur ii e greu sa-si aminteasca ce a fost odata, daca a fost vreodata altceva decat oamenii de pe dealuri, cu armele şi bombele lor. Insa parca nici asta nu pare corect. Totusi, are la îndemana doar aceste optiuni.”

Cum sa ucizi pentru si totusi sa ramai uman? Cand devine gresit? Oare devine vreodata dreptate? Cum nu devii ceea ce urasti? Aceste intrebari sunt in esenta fundamentale  pentru toate cele trei naratiuni. Cum ne comportam in vremuri teribile cand moartea atarna practic la fiecare colt, unde moartea devine un eveniment obisnuit, cum ne oprim sa devenim mai putin decat cine suntem? De unde gasim curajul pentru a continua?

Autorul nu ne spune niciodata nimic despre cine sunt locuitorii orasului si cine sunt asediatorii. Nu ne spune cum a inceput razboiul, motivele razboiului sau intre cine se duce acest razboi. O poveste mult subevaluata sugereaza ca doreste ca mesajul sa se aplice NU doar acestui razboi pe care il foloseste ca si cadru.Ceea ce incearca sa ne spuna este care sunt efectele razboiului asupra oamenilor, ce au simtit si cum au incercat sa supravietuiasca. Vedran Samilovic este sursa de inspiratie pentru personajul violoncelistului, muzicianul care in viata reala obisnuia sa cante in cladiri ruinate.

Frica sta agatata in aer si totusi mai exista o licarire de speranta. Oamenii se apropie unii de altii, uneori in cele mai simple moduri. Chiar si in razboi, bunatatea si generozitatea femeilor si barbatilor nu sunt complet pierdute. Forta si inimile lor sunt ceea ce ii pune in miscare si ii ajuta sa supravietuiasca. Violoncelistul din roman a adus propria sa marca de speranta poporului orasului Sarajevo. Cu toate acestea, indirect, el a schimbat vietile multor ascultatori, inclusiv vietile lui Kenan, Dragan si Sageata.

Romanul lui Galloway este in acelasi timp poetic si bantuit. Proza lui este simpla si bruta. Violoncelistul din Sarajevo este cu siguranta un roman pe care nu il voi uita curand.

“Fiindca civilizatia nu e ceva care se construieste si gata, o ai pentru totdeauna. Trebuie construita tot timpul, recreata zilnic. Piere mult mai repede decat ar fi crezut ca e cu putinta. Iar daca vrea să traiasca, trebuie să faca tot ce poate ca lumea în care vrea să traiasca sa nu dispara. Atata timp cat exista razboi, viata este o masura preventiva.”

 

10 cele mai comune expresii despre dragoste in limba araba

Untitled-1

Dupa cum stiti, astazi, 24 februarie, se sarbatoreste Dragobetele. M-am gandit sa celebrez prin a va prezenta 10 fraze  prin care sa ne exprimam dragostea in limba araba. Sunt perfecte daca vreti sa va impresionati prietenii, familia, persoana speciala din viata voastra. Arabii sunt persoane pasionale, afectuoase si extrem de iubitoare. Ei pot spune unei alte persoane ca o iubeste fara sa spuna cuvintele „Te iubesc”. O astfel de limba puternica scoate in evidenta pasiunea celor care folosesc aceste cuvinte.

1.Ya Helwa (يا حلو/حلوة)
Esti frumos/a /Esti dulce(masculin/feminin)
Pronuntat: YA HEL-WA

2. Habibi /Habibty(حبيبي/حبيبتي)
Dragostea mea
Pronuntat: HA-BI-BII (masculin) HA-BIB-TI (feminin)

3. Rouhy(يا روحي)
Esti sufletul meu
Pronuntat: YA-RU-HI

4.Ya Amar (يا قمر)
Luna mea (ceea ce inseamna cea mai frumoasa)
Pronuntat: YA QA-MAR (in araba egipteana `amar)

5. Ya Hayati (يا حياتي)
Viata mea (ceea ce inseamna dragostea mea)
Pronuntat: YA HA-YA-TII

6. Ana Bahebak/ik (أنا بحبَك/ بحبِك)
Te iubesc
Pronuntat: A-NA BA-HE-BAk (adresat unui barbat) A-NA BA-HE-BIK (adresat unei femei)

7.Inta Habibi/Inti Habibty (انت حبيبي/حبيبتي)
Esti dragostea mea
Pronuntat: IN-TA HA-BE-BEE(catre un barbat), IN-TI HABIBTY (catre o femeie)

8.Oahashtini (وحشتيني)
Imi este dor de tine
Pronuntat: OA-HASH-TI-NI

9.Bahlam Fik/Fiki ( بحلم فيك/فيكي)
Esti in visele mele/Te visez

                           Pronuntat:BAH-LAM FIK(catre un barbat) BAH-LAM FIKI (catre o femeie)

                                                                          10.Ameli (أَملي)                                                                                                                                               Speranta mea                                                                           Pronuntat:`ameli

 

Ultimul patriarh de Najat El Hachmi

IMG_20170921_082108

Ultimul patriarh este povestea a doua persoane: Mimoun, fiul unei linii lungi de patriarhi (si ultimul patriarh  dupa cum spune si titlul) si fiica sa care  incheie domnia sa.

Narata de catre fiica cea mare, povestea incepe in Maroc cu nasterea lui Mimoun. Pe masura ce creste, e clar ca este diferit, ca ceva este in neregula cu el. Fie ca are o cauza organica sau este rezultatul unor abuzuri din partea masculina a familiei, Mimoun are crize de furie, gelozii intense si pasiuni necontrolate. In timp ce radacina instabilitatii sale nu este clara, din povestire reiese ca, comportamentul lui Mimoun este acceptat de femeile din familie care il cocolosesc si de o cultura in care autoritatea patriarhala este suprema.

In cele din urma Mimoun se va casatori, dupa care isi va lasa familia in urma pentru a pleca in Spania pentru a lucra, venind acasa probabil o data pe an. Traieste brutal, are ceva succes in afaceri si cu siguranta traieste mai confortabil intr-un stat modern alaturi de amanta, decat cu familia sa, pe care a lasat-o in grija tatalui sau, toti incercand sa supravietuiasca. Asta se intampla pana intr-o zi cand familia considera ca situatia nu mai poate fi tolerata si merg in Spania pentru a i se alatura.

Nu exista nimic placut la Mimoun: este tiranic, agresiv si adesea instabil mental- dar are un anumit simt al responsabilitatii  care il face sa isi instaleze familia si sa se  reuneasca cu aceasta (si sa isi pastreze si amanta, una dintr-un lung sir). Domnia  lui asupra familiei este uneori terifianta, dar viata merge inainte pentru ei. Odata ce familia vine in Spania, povestea devine a fiicei. Fara un nume pe tot parcursul cartii, este o fata desteapta, care promite mult, dar este supusa autoritatii si abuzurilor tatalui ei. Ea cauta refugiu si confort in dictionarul catalan, iar mai tarziu, in literatura. Aceste lucruri o ajuta sa se asimileze in cultura catalana/spaniola din jurul ei si va deveni o fundatie in eventuala scapare de tatal ei printr-un act final, disperat.

Cartea este destul de dificila de lecturat, este plina de abuzuri neincetate de diferite feluri: violenta, tentativa de sinucidere, de crima, etc. etc…si totusi, si totusi povestirea este rafinata si este vocea narativa a fiicei, care spune in mod clar aceasta poveste dintr-un loc sigur si bun din viitor (si astfel ofera un sentiment de speranta) si care poate gasi umorul in cele mai groaznice circumstante, care fascineaza cititorul si il duce tot asa pana la sfarsitul cartii.

Este o imagine minunat detaliata si vie a vietii de familie, atat in Marocul rural, cat si mai tarziu, prinsa intre doua culturi in Spania. Am constatat ca, odata cu inchiderea cartii, groaza a disparut si se evidentiaza doar triumful fiicei, esenta acelui act disperat care intr-adevar a ramas cu mine.

T.E.Lawrence-Emirul de poveste

edbf9f45028e8d59a1f19363bd9b8159

 

S-au scris probabil mai multe carti despre T.E.Lawrence decat orice alta figura din Primul Razboi Mondial. A fost idolatrizat ca erou si denuntat ca impostor, laudat pentru promovarea drepturilor lumii a treia si damnat ca fiind imperialist. A fost etichetat ca cel mai mare prefacut si de asemenea cel mai umil dintre oameni, un lider militar, o adevarata sursa de inspiratie pentru barbati dar si un simplu ofiter de legatura, creditul apartinand exclusiv colegilor lui soldati.

Thomas Edward Lawrence sau T.E. cum ii placea sa fie numit citea carti si ziare de la varsta de 4 ani. A plecat pentru prima oara in Orientul Mijlociu ca student la arheologie in 1909, traversand 1000 de mile de-a lungul Siriei, Palestinei si unele parti din teritoriul Turciei. Desi pe parcursul acestei calatorii a fost jefuit, batut si impuscat, a dezvoltat o afinitate pentru Orientul Mijlociu si locuitorii acestei zone, afinitate care a durat o viata.

In 1914, guvernul britanic l-a trimis pe Lawrence intr-o expeditie arhelogica de-a lungul Peninsulei Sinai, in realitate o ancheta militara secreta pentru a verifica terenurile controlate de turcii otomani. Intrarea lui Lawrence in armata a coincis cu izbucnirea Primului Razboi Mondial, acesta luandu-si o slujba de birou ca ofiter de informatii in Cairo. Lawrence era un barbat de statura mica, era mereu constient de inaltimea sa de doar 1,65 m fiind chiar respins cand a dorit sa se inroleze. Il irita faptul ca avea o slujba sigura, in timp ce milioane de oameni mureau pe front, aceasta vina acutizandu-se cand cei doi frati ai sai au fost ucisi in 1915. Perseverent, Lawrence a reincercat sa se inroleze pana a fost admis, fiind chiar remarcat si de catre serviciile secrete britanice.

Imperiul Otoman se afla in declin in acea perioada, desi considerata inca o mare putere. Regatul hasemit al arabilor se chinuia de mult timp sa iasa de sub ocupatia otomana . Vazand sansa de a se desprinde si de a unifica statele arabe si avand incredere in onoarea oficialilor britanici care si-au oferit sprijinul, Sharif Hussein bin Ali, Emirul Meccai si regele arabilor, a lansat revolta araba impotriva Imperiului Otoman intre 1916-1918. In ciuda faptului ca nu avea pregatire militara, Lawrence a ajuns pe teren atunci cand au izbucnit ostilitatile. Imbracandu-se in portul traditional al arabilor, thob, Lawrence s-a alaturat fortelor conduse de catre fiul lui Ali, Faisal. T.E. era convins ca Faisal era persoana perfecta care sa conduca cauza araba. De asemenea, el a vazut ca beduinul ar fi mai bine sa lupte intr-un razboi de gherila decat unul conventional. Lawrence a reusit sa combine puterea mai multor triburi arabe pentru a-i impinge pe turci spre nord intr-o serie de campanii in coordonare cu fortele britanice. In cei doi ani care au urmat, Lawrence a contribuit la mentinerea in viata a miscarii arabe si indrumarea ei pentru a ajuta efortul de razboi confederat.

Dupa calculul propriu, Lawrence a distrus “stiintific” 79 de poduri, o metoda perfectionata personal prin care podurile erau stricate dar inca stateau in picioare, cerand muncitorilor turci sa dezmembreze epava inainte ca reparatiile sa inceapa. Unul dintre secretele succesului lui Lawrence si a lui Faisal a fost capacitatea lor de a supravietui in desert si de a ramane nedetectati de turci: beduinul avand secole de experienta in a trai pe acest pamant, iar experienta lor era nepretuita.  Lawrence a fost capturat in 1916 de catre Guvernatorul Daraai, Hajim Bey, supus torturii si batailor. A reusit sa scape, desi daramat de experienta s-a alaturat razboiului de gherila din desert impotriva turcului. Lawrence al Arabiei a intrat in orasul infrant, Damasc, la 1 octombrie 1918. Ca multi altii, Lawrence a vazut orasul Damasc ca viitoarea capitala a unui stat arab unificat. A incercat sa ii convinga pe superiorii sai ca independenta araba era in interesul lor, dar s-a gasit subminat de catre acordul Sykes-Picot, negociat in secret intre francezi si englezi cu sprijinul guvernului rus, mai devreme, in mai 1916. Lawrence era furios, credea ca ceea ce a fost castigat de arabi, ar trebui sa ramana in maini arabe.

In cele din urma, regatul pan-arab islamic nu a fost niciodata menit sa existe. Orientul Mijlociu a fost delimitat in zone de influenta franceza si engleza, iar Lawrence  nu s-a impacat niciodata cu ideea tradarii. In 1920 Churchill l-a chemat pe Lawrence sa se intoarca in serviciul guvernamental, pentru a lucra ca si consilier in biroul colonial. In acest rol, el a contribuit la construirea unui cadru pro-arab in Orientul Mijlociu. In urma Conferintei de la Cairo din 1921, Faisal a fost instalat conducator al Irakului, iar fratele sau Abdullah a fost numit primul rege al Trans-Iordaniei.

Lawrence era in mare parte necunoscut in Anglia, in timpul primului razboi mondial.Dar, in 1919, un jurnalist de can-can, Lowell Thomas, a creat un spectacol la Londra in care erau aratate ispraviile arabe. Lawrence al Arabiei a devenit peste noapte o stea, dar nu era fericit cu noua faima si a incercat sa scape de acest fel de celebritate. Lawrence a fost ucis intr-un accident rutier in Dorset in mai 1935. Marind viteza motocicletei, ceea ce era un obicei pentru el, a virat pentru a evita lovirea a doi copii, si a fost aruncat peste ghidon. Asa cum probabil s-ar fi intamplat si in zilele noastre, au existat numeroase teorii ale conspiratiei si zvonuri despre o posibila sinucidere.

Reputatia sa literara se bazeaza pe scrieri aproape in intregime autobiografice. Exista peste 6000 de scrisori scrise intre 1906 si moartea sa in 1935 si 2 carti. Prima, “Cei sapte stalpi ai intelepciunii” este o relatare a experientei sale in Revolta Araba. Cea dea doua “The mint” se concentreaza pe experientele sale ca recrut in Fortele Aeriene Regale, dupa evenimentele arabe. In ambele carti si in scrisorile sale, Lawrence este un acut observator a oamenilor, evenimentelor si a locurilor. Printre cele mai memorabile pasaje din “Cei sapte stalpi ai intelepciunii” se numera descrierile vii ale peisajelor desertice si ale beduinilor neantrenati a caror viata a impartasit-o.

Legenda sa a fost transpusă în numeroase pelicule. Cea mai importantă dintre ele este ecranizarea din anul 1963, sub regia lui David Lean şi avândul în rolul principal pe actorul Peter O’Toole.

Istoricii arabi, chiar si cei cu vederi moderate si occidentale, tind sa il vada pe Lawrence intr-o oarecare masura negativa, desi in niciun caz atat de negativa ca a unor detractori europeni sau americani. Opinia este ca rolul lui Lawrence a fost de a sta in spatele unui birou, si unul dintre cei multi care au avut de-a face cu armatele arabe pe parcursul revoltei. Lawrence, pentru arabi, a fost un personaj mult mai minor decat a fost portretizat de catre istoria occidentala. Ceea ce ii irita pe multi istorici arabi este ca povestea revoltei arabe, asa cum a fost relatat de Lawrence si scriitorii occidentali, raspunde in mare viziunii stereotipe a civilizatiei arabe. Arabii sunt aratati ca beduini care calatoresc pe camile, care dupa efectuarea raidurilor prin desert, se opresc in oazele racoroase si dormiteaza in corturi sau sub palmieri. Sunt motivati doar de catre sunetul monedelor de aur aratate de Lawrence in fata lor si sunt interesati mai mult de luptele dintre triburi decat lupta lor impotriva turcilor.

De fapt, nu conteaza daca Lawrence a fost lider al revoltei arabe sau un simplu ofiter de legatura britanic. Ideea este ca fara matineul extrem de romantat si inexact al lui Lowell (chiar si T.E. a confirmat asta), lumea nu afla niciodata de T.E.Lawrence sau de Lawrence al Arabiei.