Elie Saab-Geniul libanez

elie-saab_1327-profile

 

“Rozul copacilor de jacaranda inflorind pe poteca, griul pudra a pietrelor antice, albastrul profund al cerului incadrand cupolele turcoaz  al moscheii  din Beirut si albul apei curgand la sud de Tyre…Oriunde ma uit in atelierul lui Elie Saab vad culorile tarii sale.”

Revista Vogue

Designerul libanez nascut in 4 iulie 1964 este de mult timp un nume de frunte a haute couture-ului din Orientul Mijlociu, unde rochiile sale romantice, incrustate cu cristal au atras printese in atelierul sau din Beirut.

Elie Saab este fiul cel mare al unui negustor de lemn care a crescut 5 copii in Damour, un oras de coasta din sudul Beirutului. Saab, un autodidact, a invatat singur sa coase pe cand era doar un copil. La varsta de 8 ani atentia lui s-a indreptat spre moda, folosindu-si surorile pe post de modele, taia tipare din ziare si cauta in dulapul mamei diferite materiale. In 1981 s-a mutat la Paris ca sa studieze moda dar mai tarziu a abandonat scoala si s-a intors in Beirut.

In 1982 Israelul a atacat Libanul si a asediat Beirutul, Libanul fiind deja implicat de sapte ani intr-un razboi civil. In acelasi an, o minune locala de 18 ani, pe numele sau Elie Saab a tinut prima sa prezentare de moda si si-a deschis primul sau atelier de creatie. Prima colectie s-a numit Casino du Liban, media libaneza numindu-l “geniul precoce” al modei libaneze. Reputatia sa s-a raspandit repede, iar afacerea a crescut, mai intai in Liban, apoi in Orientul Mijlociu, apoi in restul lumii. S-a specializat in haute couture pentru mirese folosind tesaturi scumpe cristale swarovski, perle, cristale, broderii complicate, pietre prestioase, dantela.

Ca tot am mentionat creatii haute couture, nu putem trece mai departe pana nu intelegem ce inseamna mai exact haute couture. In romana s-ar traduce ca si “croitorie de lux”, haine confectionate la comanda, personalizate si de cele mai multe ori realizate manual. Se folosesc tesaturi scumpe, de mare calitate si se acorda o foarte mare atentie detaliilor.  Pentru ca o casă de modă să primească titulatura de haute couture, ea trebuie să îndeplinească anumite standarde impuse de Ministerul Francez al Industriei și Federația Franceză de Croitorie.

Sa revenim la designer. A facut calatorii regulate la Jeddah, Riyadh si Dubai, luand comenzi pentru rochii care au incorporat semnatura sa: un amestec al elementelor occidentale cu elemente ale Orientului Mijlociu. Regina Rania a Iordaniei a purtat la incoronarea sa o rochie creata de designerul libanez. Una dintre rochiile sale, probabil mai putin modesta decat cea purtata de regina, brodata cu un strat gros de diamante si smaralde a fost vanduta in 1999 la pretul de 2,4 milioane de dolari.

In 1997 devine primul designer non-italian membru al Italian Camera Nazionale della Moda, in acelasi an prezentandu-si prima sa colectie in afara Libanului, la Roma.

In 1998 incepe o linie de accesorii, mai tarziu incheie un contract cu Beaute Prestige International pentru cosmetice si parfumuri. In acelasi an realizeaza un spectacol de moda in Monaco printre specatatori aflandu-se si printesa Stephanie de Monaco.

Recunoasterea dincolo de Orientul Mijlociu a venit peste noapte cand Halle Berry a purtat o creatie Elie Saab la Premiile Oscar din 2002. Discursul ei de acceptare a premiul pentru cea mai buna actrita a fost vizionat de zeci de milioane de telespectatori. Brand-ul Elie Saab a avut o expunere uriasa, designerul devenind de atunci un favorit al covorului rosu.

download

Creatiile sale sunt purtate de nume celebre ca: Christina Aguilera, Catherine Zeta-Jones, Beyonce, Elizabeth Hurley, Marcia Cross, Marion Cotillard, Teri Hatcher, Angelina Jolie, Nawal Al Zoghbi, Toni Collette, Heather Graham, Marion Cotillard. Clientela, totusi, ramane in mare parte invizibila pentru publicul larg, cheltuindu-si si afisandu-si banii in privat. Chiar si asa, dupa cum a scris Julia Robson in The Daily Telegraph: „nu este niciun secret ca moneda couture-ului a trecut de la dolari si euro la riyali sauditi si qatarezi, yeni chinezesti si rupii indiene.”

La Premiile Oscar din acest an, actrita Meryl Streep a purtat o creatie a designerului libanez, fiind acuzata de Karl Lagerfeld ca a renuntat la o rochie Chanel creata special pentru ea in favoarea unui designer care a fost dispus sa o plateasca pentru favoarea de a-i purta creatia. Actrita a negat vehement acest fapt, K.Lagerfeld retragandu-si mai tarziu cuvintele.

744927481

Stilul lui Elie Saab este o fuziune unica a Occidentului cu Orientul .Foloseste materiale nobile cum ar fi tafta, organza si satin, asociate cu tesaturi mai fluide ca matasea si mousseline. Colectiile Saab sunt pline de farmec si sofisticate, imbinand o multime de influente culturale, designerul apeland si la broderii de mana, margele si detalii deosebite.Intr-un interviu acordat ziarului Soth China Morning Post, Elie Saab declara:

“Vreau sa respect intotdeauna femeia, frumusetea ei, feminitatea ei si forma ei. Rochiile mele sunt mereu magulitoare dar nu ar trebui niciodata sa eclipseze persoana care le poarta. Vreau ca femeia sa poarte rochia, nu rochia sa poarte femeia.”

Elie Saab a aparut ca si jurat in emisiunea Project Runaway:Middle East in 2016.

97762bc6-9c78-45f5-9fe6-92ef6b277c2a

Faptul ca atelierul lui principal se afla la Beirut vorbeste de la sine despre legatura sa cu orasul si despre influenta pe care acesta o are asupra creatiilor sale. Intr-un interviu pentru The Bussiness Year, designerul afirma:

“Suntem rezultatul culturii si patrimoniului nostru. Sunt cu siguranta inspirat de cultura mea si de bogatia pe care aceasta o ofera, si locuind in Beirut a fost un mare avantaj pentru mine si o sursa de inspiratie. In general, acest lucru se reflecta prin alegerea mea de tesaturi, materiale bogate si utilizarea de culori calde cum ar fi nisipul si alte tonuri naturale.”

BEI010_wa
Elie Saab in atelierul sau din Beirut

Cu siguranta Elie Saab a devenit un simbol al sperantei cu o afacere de mare succes in industria modei, iesind din nativul Orient Mijlociu si calatorind in lumea intreaga.

„In cautarea lui Nouf” de Zoe Ferraris


in_cautarea_lui_nouf_zoe_ferraris-367701

Un mister in desertul saudit

 

“In cautarea lui Nouf” este un mister, un studiu psihologic si o scurta privire in viata oamenilor din Arabia Saudita.

Cele doua personaje principale, Nayir si Katya, un barbat si o femeie necasatoriti, se unesc, in ciuda reticentei lui Nayir de a se asocia cu o femeie, pentru a rezolva misterul mortii lui Nouf, membra a infamei familii Shrawi. 

Nayir Ash Sharqi este un palestinian nascut si crescut in Arabia Saudita, un strain care cunoaste aceasta tara ca si un localnic si care traieste pe o barca in portul din Jeddah. Este, de asemenea si ghid, angajat adesea de bogata familie Shrawi, iar sarcina actuala este cea mai neplacuta: sa dea de urma fiicei de 16 ani, Nouf, disparuta de acasa inainte cu 3 zile de nunta ei.  Corpul ei este descoperit in desert. Cand Nayir se duce la medicul legist pentru a o aduce familiei, vederea cadavrului il umple de oroare, modestia sa il blocheaza in fata acestei privelisti, care curand face loc unui sentiment de curiozitate cu privire la modul cum a murit fata.

Un tehnician de laborator, Katya Hijazi, initial crezand ca fata s-a inecat intr-o oaza, descopera rani pe maini si brate, ajungand sa suspecteze o crima. Katya este legata de acest caz prin logodna cu fratele mai mare a lui Nouf, Othman.

Impreuna, cei doi, in diferite moduri, incearca sa afle cum Nouf, inconjurata de femei si paznici traind pe o proprietate inconjurata de ziduri, detinuta odata de un print saudit, ar fi putut sta singura cu un barbat. Vietile femeilor si barbatilor din familie rar se amestecau. Cei doi afla ca Nouf avea intalnire cu cineva la o gradina zoologica abandonata si era convinsa ca va reusi sa scape de limitele societatii saudite si isi va face o viata in New York. La serviciul funerar, Nouf este inmormantata cu spatele la Mecca insemnand ca la 16 ani si necasatorita, Nouf era insarcinata.

Din cauza faptului ca, Katya refuza sa renunte la cercetarile sale, logodna ei cu Othman este rupta. De asemenea, Nayir refuza sa renunte la a cauta raspunsuri chiar daca Othman insista ca moartea fetei nu mai conteaza. Pas cu pas, Katya si Nayir ajung sa dezvaluie secrete de familie atat de tragice, incat crima este cea mai mica dintre ele.

“In cautarea lui Nouf” este povestea unei adolescente care vrea mai mult decat religia si societatea ii permite sa experimenteze. Bogatia familiei nu ii largeste orizonturile si nici nu ii ofera experiente de viata, in schimb o forteaza sa stea in spatele unui zid, imposibil de escaladat fara consecinte grave.

Desi locatia nu poate fi mai exotica de atat, Ferraris ne ia de mana si ne duce prin centrul orasului Jeddah (al doilea ca marime din Arabia Saudita), intr-o tabara din desert si la resedinta familiei Shrawi. Ne face cunostinta cu personaje  neobisnuite care experimenteaza cele  mai intense situatii umane: pierderea unei fiice, frustrarea dorintelor romantice, castigarea inceata a increderii si brusca eroziune a ceea ce se credea a fi adevarat.

O carte cu totul altfel, as putea zice, in care exoticul, misterul, secretele, nazuintele, dorinta de eliberare se impletesc magnific. O recomand cu caldura.

Cartea face parte din seria „Nayir Sharqi and Katyia Hijazi”, la noi nefiind traduse celelalte doua volume, romanele neavand legatura una cu alta exceptand cele doua personaje principale.

Zoe_FerrarisZoe Ferraris este o scriitoare americana nascuta in Oklahoma. In 1970 s-a casatorit cu un cetatean saudit, locuind in Jeddah pentru 9 luni, familia sotului facand parte dintr-o comunitate conservatoare musulmana.  Perioada traita in Arabia Saudita a fost background-ul pentru cele trei romane ale sale. Cu „In cautarea lui Nouf” (publicata initial in Anglia cu titlul „Night of the Miraj) a castigat Los Angeles Times Book Prize in 2009. In prezent lucreaza la cel de-al patrulea roman.

Henna, o arta a culturii arabe

wbrf-2-d

 

“Decoreaza-ti ochii cu kohl, degetele cu henna, astfel vei fi mai placuta in ochii lui Dumnezeu, si mai iubita de cei ai sotului.” Proverb arab

Ce este henna?

dubai-beauty-culture-mixing-henna

In termeni botanici planta este Lawsonia Enermis. Popular este cunoscuta sub numele de henne, al khanna, egyptian privet. Arta aplicatiei hennei se refera la henna in araba, si medhi in hindu. Este o planta care creste in climat cald si poate fi gasita in Iran, Pakistan, Siria, Maroc, Palestina, Yemen, Egipt, India, Eritreea, Senegal, Afganistan, Uganda. Frunzele, florile si crengutele plantei sunt macinate intr-o pulbere fina care are pigmenti naturali de vopsire numite tannis; pulberea este apoi amestecata cu apa fierbinte. Numeroase nuante sunt realizate prin amestecul plantei cu fructele si frunzele altor plante cum ar fi indigo, ceai, cafea, cuisoare, lamaie. Pasta rezultata este uneori folosita si pentru vopsirea parului.

Istorie

henna_1b

Istoria si originea hennei este greu de urmarit din cauza secolelor de migratie si interactiune culturala; este dificil a se stabili cu exactitate unde o anumita traditie a inceput. Exista dovezi convingatoare ca poporul neolitic din Catal Huyuk in mileniul 7 Î.Hr. folosea henna pentru ornamentarea mainilor, avand legatura cu zeita fertilitatii. Cele mai vechi civilizatii care au folosit henna sunt babilonienii, asirienii, sumerii, ugaritii. Cele mai vechi dovezi scrise care mentioneaza henna, specifica folosirea ei ca o podoaba a miresei sau a femeii in ocazii speciale, in legenda “Baal si Anath”, inscrisa pe o tableta datand din 2100 Î.Hr., gasita in Siria. Henna a mai fost intens folosita si in sudul Chinei pentru cel putin 3000 de ani. Exista dovezi care demonstreaza folosirea hennei si in India cu 7 secole inainte de invazia mogula si cu sute de ani inainte de introducerea Islamului, care a inceput undeva pe la mijlocul secolului al VII-lea.

Henna in lumea araba

dubai-beauty-culture-tradition-henna1

Arta decorarii cu henna este practicata in nordul Africii, Orientul Mijlociu, sud-estul Asiei si Europa. Oameni din intreaga lume folosesc henna in principal in scopuri cosmetice. In tari in care henna are puternice radacini istorice, membrii clasei muncitoare folosesc henna si ca remediu.

Cea mai populara utilizare traditionala este strans legata de nunti si de pregatirea miresei. Modelele de henna arabe sunt abstracte si mai putin dense, avand desene cu modele gratioase, florale si vita-de-vie, pe maini si pe picioare. Scopul hennei nu este unul doar decorativ, dar in acelasi timp aduce noroc si fertilitate; este baraka (binecuvantare) si protejeaza impotriva jnilor (spirite rele). In unele parti femeile participa la petreceri, cu putin timp inaintea nuntii, unde mainile si picioarele miresei sunt pictate cu modele complexe. Pasta de henna este aplicata cu grija,  apoi se asteapta timp de cateva ore, pentru a crea o pata puternica. Acest timp de asteptare. mireasa il petrece cu familia si prietenii, avand  o ultima ocazie de a socializa fara responsabilitatea de a avea un sot. In alte parti, henna este aplicata chiar in timpul ceremoniei nuntii, sau cu foarte putin timp inainte de aceasta.

In Islam, tatuajele permanente sunt haram (interzise), henna devenind o alternativa populara, rezistand doar cateva saptamani. Exista o legenda in care se afirma ca profetul Mohammad (SAW) isi vopsea barba cu henna, iar floarea de henna era favorita sa. Ca rezultat, henna ocupa un loc important in lumea islamica.

Henna-o traditie durabila

In Palestina: majoritatea mireselor aleg modele florale, care se potrivesc cu rochiile, de asemenea palmieri si diferite modele de frunze.

In Turcia: familia si prietenii miresei danseaza in jurul ei si canta cantece triste pana cand mireasa incepe sa planga, ca semn bun (omen). Apoi i se decoreaza mainile cu henna.

In Arabia Saudita: una dintre femeile din familia miresei este cea care va vopsi mainile acesteia cu henna, dar ruda de familie trebuie sa aiba o casatorie fericita, altfel va aduce ghinion miresei.

In Tunisia: sarbatoarea hennei dureaza 7 zile. In cea de-a treia zi, mireasa poarta o rochie traditionala si are vopsite mainile si picioarele cu henna. Mirelui i se va picta degetul mic cu henna in cea de-a sasea zi.

In Maroc: henna este aplicata pe mainile si picioarele miresei inainte de ceremonia nuntii. Mainile miresei vor fi invelite in bumbac si stropite cu apa de trandafir, permitand hennei sa se fixeze intr-o nuanta mai profunda. Majoritatea femeilor din familiile ambilor miri vor avea henna aplicata pe maini dar cu modele mai simple.

In Emiratele Arabe Unite: henna este o parte importanta in pregatirile de nunta, cand rudele de sex feminin ale miresei, precum si prietenele acesteia gazduiesc o petrecere cu 3 zile inainte de nunta. Traditia cere ca o ruda in etate, casatorita, sa picteze mainile, antebratele, picioarele si gleznele miresei cu un caleidoscop elaborat de spirale, puncte, flacari, petale si soare. Spunandu-se ca fericirea in casatorie a artistei va trece catre viitoarea mireasa, modelele difera de la familie la familie, fiicele avand uneori exact aceleasi modele ca cele avute de mamele lor.

In Egipt: laylat al hinna (petrecerea henna) este cea mai importanta parte a nuntii traditionale egiptene. Familia si prietenele se aduna in noaptea de dinaintea nuntii propriu-zise pentru a aplica pe mainile si picioarele miresei henna, considerata ca de bun augur in nuntile islamice pentru ca aduce noroc miresei.

ee12a7d411df52bc430935d5cc97ae41

Henna este purtata si in afara ceremoniilor de nunta, pentru celebrarea sarbatorilor religioase cum este Eid Al Fitr (sarbatoarea prin care se incheie luna Ramadan). Femeile in varsta isi vopsesc unghiile cu henna, ca o revenire levantina a perioadei de dinainte de aparitia lacului.

Indiferent de noile trend-uri, de tehnici, de modele, de sistemul de aplicare a fiecarui artist, un lucru este sigur, henna este un produs al unei traditii pastrate vii de generatii de femei din intreaga lume araba (si de asemenea de cele din subcontinentul indian). Henna nu poate fi separata niciodata de traditiile vechi si de magia pe care o genereaza.

„Oaza de la asfintit” de Baha Tahir

oaza-de-la-asfintit-baha-tahir-26564-540x540

“Deşertul este un loc în care oamenii vin să se descopere. Pentru unii, asta e o fericire, pentru alţii, o catastrofă.” (Baha Tahir)

Romanul lui Baha Tahir “Oaza de la asfintit” (Waher al ghorob), scris la varsta de 72 de ani, il ia pe Azmi redenumit Mahmud Abd El Zahir, un protagonist de varsta mijlocie si construieste o poveste despre iubire, tradare, ocupatie si mai presus de toate despre identitate. Este un roman profund filozofic spus cu putere prin cuvinte simple, alese cu grija. Folosind scrierile arheologului Ahmed Fakry despre Siwa si poporul sau berber ca inspiratie, Tahir da viata personajelor sale prin monologuri interioare care creaza o naratiune subtila a evenimentelor.

Actiunea romanului este plasata in secolul al XIX-lea, in Sahara, mai precis in oaza Siwa din nord-vestul Egiptului, la aproximativ 50 de km de granita cu Libia. Caravanele trebuie sa traverseze un desert nemilos plin de scorpioni, hiene, serpi, cu o caldura dogoritoare si nopti reci. Cu toate acestea, cele mai devastatoare sunt furtunile de nisip “diavolii albi de praf”. Oaza se dovedeste a fi un microcosmos al luptelor coloniale: falimentat de impozite imense, insangerat de bombardamentele periodice ale armatei egiptene, si impartit de o lunga lupta intre cele doua clanuri ale sale.

bahaa-taher-sunset-oasis-001
Siwa,Egipt

Actiunea incepe cu transferul (si promovarea) nedorita a ofiterului de politie Mahmud Abd El Zahir intr-o oaza, la cativa ani dupa revolta urabi in care a fost implicat (care a esuat, ducand la ocuparea britanica a Egiptului in 1882).In calitate de guvernator care reprezinta Khadivele din Cairo, Mahmud este insarcinat sa colecteze impozitele mari pe care locuitorii rebeli si mandri ai oazei refuza intotdeauna sa le plateasca ocupantilor. Impotriva sa, sotia sa irlandeza Catherine il insoteste pe Mahmud in calatoria obositoare si periculoasa in desert. Este sansa ei de a face descoperiri arheologice in oaza despre care ea a citit si a auzit atat de multe. Este interesata mai ales sa gaseasca urme ale lui Alexandru cel Mare in ruinele templelor egiptene.

Dupa cum era de asteptat, localnicii oazei ofera cuplului o primire rece. Nu numai ca oamenii sunt necomunicativi, chiar ostili fata de straini, dar si locul ii inchide. Toate gradinile fertile sunt zidite, astfel incat nimeni nu poate vedea ce se intampla in ele. De altfel, guvernatorul si sotia lui traiesc izolati intr-o casa din afara satului, constienti ca vietile lor sunt in pericol, deoarece oamenii din oaza nu ii vor acolo. In ciuda acestor lucruri, ei continua sa aiba o viata linistita cu o rutina zilnica. Limitati la ei insisi, fantomele trecutului ii invadeaza si ii instraineaza.

In timp ce Mahmud este bantuit de deciziile luate in momentele de slabiciune si neputinta sa de a-l impiedica pe seicul Sabir de a complota impotriva sa, Catherine devine obsedata de Alexandru cel Mare si isi dezvolta cercetarile fara a se preocupa de riscuri si obiceiurile locale.

Sosirea in oaza a capitanului Wafsi si a surorii lui Catherine, Fiona, grav bolnava reprezinta inceputul sfarsitului.Prezenta celor doi reuseste sa le arate lui Mahmud si Catherine deficientele propriilor vieti si sa ii impinga in dorinta lor de a realiza ceva minunat si memorabil.

In mijlocul haosului exista agenti ai reconcilierii: seicul Yahya, nepoata sa frumoasa Malika , si sora lui Catherine care venita la ei in speranta descoperirii de a se trata de tuberculoza, cred ca pot vorbi cu trupele si cu femeile din oaza si cele beduine si copiii lor. Dar eforturile lor sunt sortite esecului: situatia Fionei se inrautateste, Malika este ucisa cand sfideaza obiceiurile tribale care limiteaza viata unei femei vaduve si seicul Yahya realizeaza ca “nimic nu se va schimba chiar daca toti cei din est se vor casatori cu femei din vest sau invers”. Chiar si Alexandru cel Mare care isi face aparitia in roman sub forma de narator isi aminteste de visul sau “ de a umple lumea cu o tulpina, din coapsele europenilor si asiaticilor, dupa care nu va mai exista razboi”.

“Oaza de la asfintit” este o carte care isi recompenseaza cititorii: ne rasplateste cu Mahmud, ale carui indoieli reflecta alegerile spinoase intr-un peisaj a unei puteri coloniale; ne rasplateste cu acele momente cand personejele trebuie sa revizuiasca o naratiune personala pretuita de catre ei; si prin cuvintele lui Tahir, romanul ne rasplanteste cu o viziune larga a lumii.

“Oaza de la asfintit” este primul roman castigator al International Prize for Arabic Fiction.

O carte nu foarte usoara, impresia asta mi-a lasat-o,  avand in vedere ca autorul a pus un accent mare pe partea psihologica a personajelor, dar o carte pe care o recomand daca vreti sa iesiti dintr-o rutina a lecturii si daca sunteti interesati de aspecte istorice ale Egiptului.

1811052Baha Tahir( in engleza Bahaa Taher) s-a nascut in 1935 la Cairo. A studiat istoria si jurnalismul iar la scurt timp a inceput sa lucreze la Radio2. In anii `70 in timpul lui Anwar Sadat si-a pierdut slujba la radio si i s-a interzis sa mai publice. A emigrat in Elvetia unde a lucrat ca traducator pentru Natiunile Unite. Debutul ca scriitor l-a facut in 1985 cu romanul „La est de palmieri”, apoi au urmat alte 5 romane, cele mai cunoscute fiind „Matusa Safiyya si manastirea” si „Iubire in exil”, devenind unul dintre cei mai apreciati autori contemporani.

 

 

Bucataria araba

arabicdishesandmeze_398524.jpg

In cultura araba, tradarea dupa ce ai rupt o paine cu cineva este de neiertat. Un vechi proverb arab spune: „Exista khubz wa malh (paine si sare) intre noi, acum suntem ca o familie.”Acest proverb ilustreaza importanta alimentelor in Orientul Mijlociu si ceea ce inseamna pentru arabi sa imparta o masa. Mancarea araba inseamna preparate delicioase cu ingrediente ca nautul, orezul, mielul, puiul, vinetele, iaurtul si legumele proaspete cu mirodenii precum cimbrul, menta, molokhiya. Esential pentru bucataria araba este conceptul de ospitabilitate si generozitate. Vegetariene sau nu, mancarurile arabe nu sunt doar delicioase ci si pastreaza traditia si identitatea araba.

1.Koshari-mancarea traditionala egipteana

1200px-egyptian_food_koshary

Koshari este o mancare cu o adevarata istorie in spate: in secolul al XIX-lea clasa muncitoare avea o camara clasica cu o multitudine de ingrediente, dar la sfarsitul lunii din toate ingredientele ramaneau doar resturi, astfel incat familiile terminau ceea ce aveau punand totul intr-un singur fel de mancare. Koshari se vindea la inceput doar la carucioarele cu mancare dispuse pe strazi, doar mai tarziu a fost introdusa si in restaurante. O combinatie neobisnuita, koshari amesteca lintea cu pastele si orezul intr-o singura farfurie, si apoi se adauga sos de rosii picant cu condimente speciale, si ceapa caramelizata, se mai pune si sos facut din usturoi si otet. Da, stiu, suna cam ciudata combinatia, dar nu criticati pana nu gustati mai intai.

2.Kabsa-mancarea nationala saudita

1-27.jpg

Mancarea favorita a sauditilor, este  gatita din carne, orez (de regula basmati) si diferite condimente. Carnea este de regula de pui, miel, ied, si chiar camila. Din carne si condimente se face o supa in care apoi se gateste orezul. Kabsa baharat (condimentele pentru kabsa) sunt gata amestecate si vandute in pungi sau fiecare poate sa isi faca acasa propriul mix. De regula mixul contine coriandru, piper negru boabe sau macinat, cardamom, cuisoare, scortisoara, nucsoara macinata, foaie de dafin. Depinzand de regiunea unde se prepara se mai pune sofran, ghimbir, chimen, sabah baharat ( sapte condimente sau mai cunoscut ca all spices).O savoare unica este data si de lamaile uscate, mici, negre numite loomi.Deasupra se presara seminte de pin prajite, migdale si stafide. Este servita si in Qatar, Emirate, Iordania, Bahrain, Oman unde este cunoscuta sub numele de makbus.

3.Tabouleh-salata libaneza

4282877569_4f8f08f10b_b

Este servita in lumea araba ca mezze (aperitiv), o gustare inainte de a fi servite mancarurile principale. Aceasta salata este facuta din mult patrunjel proaspat, menta, rosii, ceapa, bulgur (un amestec de boabe de grau macinate mare), suc de lamaie, ulei de masline,sare si piper. Este o mancare extrem de simpla dar cu un gust distinctiv. Tabouleh a fost catalogata drept una dintre cele mai sanatoase mancaruri.

4.Maqluba-o mancare cu susul in jos

maqluba-upside-down-chicken-and-rice_11005.jpg

O mancare palestiniana dar foarte populara in tarile din Orientul Mijlociu, maqluba in limba araba inseamna cu susul in jos, ceea ce desemneaza exact cum va fi servita, rasturnand recipientul cu gura in jos pe o tava pe care va fi servita mancarea. Ca sa aveti o imagine mai clara, exact cum noi romanii rasturnam mamaliga pe un fund  de lemn. Practic maqluba contine straturi de carne, legume si orez.Pentru a crea maqluba se incepe prin a unge o cratita cu ulei, unt sau ghee si se tapeteaza cu felii de rosii, urmand a se adauga un strat subtire de orez, carne fiarta. Felii subtiri de vinete prajite in prealabil se aseaza peste carne, ultimul strat fiind de orez.O leguma traditionala in maqluba este conopida, adaugandu-se daca se doreste dupa ce a fost coapta in cuptor.Totul se acopera cu apa in care s-a fiert carnea si se gateste pana cand orezul este fiert.Mancarea poate fi servita cu sos tahina, castraveti proaspeti sau iaurt.

5.Baba Ganoush-caviarul de vinete

02-Baba-Ghanoush.jpg

Caviar, exact asa este denumit in restaurantele din vest baba ganoush sau moutabal cum mai este cunoscuta in Orient. Unii spun ca cele 2 denumiri inseamna acelasi fel de mancare, altii ca ar fi 2 retete diferite. Mai exact este un aperitiv sau daca vreti o salata de vinete orientala facuta din miezul copt al vinetelor, tahina (pasta facuta din semintele de susan), usturoi pisat, suc de lamaie, sare, ardei gras, ulei de masline, rosii. Baba ganoush in limba araba inseamna tata rasfatat si se spune ca numele vine de la fiica unui batran care nu mai putea mesteca mancarea, aceasta maruntind-o pentru ca tatal ei.

6.Mahshi

f2475c08d2dcbfc9f616e8a02e0dc0b6

Mahshi se refera la orice leguma umpluta si este o mancare preferata de egipteni si nu numai. Din zona din care vine sotul meu in ziua de joi in orice casa se gateste mahshi. Umplutura se prepara din orez negatit, cu bobul mic, mult coriandru, marar verde proaspat, sos din rosii proaspete, ceapa, si condimente. Uneori se pune si carne macinata. Cu acest amestec  se umplu foi de vita de vie(mahshi waraqa ainab), de varza dulce (eu le mai numesc si sarmale egiptene), dovlecei mici (kousah mahshi), vinete micute, rosii, ardei gras si in  unele parti se folosesc si frunze de salata verde. Totul se acopera cu supa, de regula de rata, si se lasa pe foc pana cand legumele sunt gata si orezul este fiert.

7.Manakeesh-pizza libaneza

ad2d0cab97909df2435054e46d1cbf9c

Manakeesh sunt discuri de paine plate acoperite cu za`tar (un amestec de cimbru, sumac si seminte de susan) amestecat cu ulei de masline, si coapte in cuptor. Topping-ul mai poate fi cu branza sau carne macinata. In limba araba, manakeesh vine de la verbul naqasha care inseamna a inscriptiona, a sculpta, insemnand ca dupa ce aluatului i s-a dat forma rotunda, este presat cu varful degetelor pentru a forma mici goluri pentru ca toppingurile sa se aseze bine.

8.Mansaf-mancarea traditionala iordaniana

jordanian-mansaf

Prima oara a fost preparata de catre beduinii din Iordania cu mai putine ingrediente, din miel sau camila, supa din carne si paine. Din secolul 20 a inceput sa fie introdus si orezul in combinatie cu burgur si apoi doar orez. Similar, sosul jamid (iaurt uscat, tare, fermentat din lapte de oaie sau capra) a fost introdus recent. La nunti, sarbatori religioase, zile de nastere mansaf este nelipsit de pe masa iordanienilor. De asemenea este o mancare populara in Palestina, Iraq, Siria, Arabia Saudita. Numele mancarii vine de la “tava mare” , probabil datorita modului in care este servit, mansaf fiind asezat pe o singura tava, oamenii asezandu-se in cerc in jurul ei, de regula stand cu mana stanga la spate iar pe dreapta folosind-o pentru a forma bile din orez si carne.

9.Falafel-burgerul sau chifteaua vegetala

20160323-falafel-recipe-20.jpg

Chiftelutele sunt facute din naut sau fava beans (boabe de bob de gradina, asa am gasit ca ar fi termenul in romana) sau din amandoua, mult patrunjel si coriandru, usturoi, chimen pudra si apoi prajite in ulei.Sunt servite ca atare alaturi de legume proaspete sau intr-un sandwich facut dintr-o pita,la care se adauga tahina, muraturi, salata. Originea falafelului este controversata, o teorie spune ca chiftelele erau mancate de crestinii copti din Egipt apoi acest fel de mancare a fost raspandit datorita orasului-port Alexandria.In Egipt, mai ales in Alexandria, falafelul poarta numele de taamiya si este facut doar din fava beans si presarat cu seminte de susan.

10.Kibbeh-crochetele orientale

Este o mancare din Orientul Mijlociu facut din bulgur, carne macinata(oaie, camila, sau capra),ceapa taiata foarte fin, condimente (scortisoara, nucsoara, sabah baharat (all spices), cuisoare). De regula mancate ca si crochete prajite li se dau forma de chiftele sau mingi, sau o forma rotunda mai alungita la ambele capete. Kibbeh isi are originea in Siria dar este o mancare populara si in alte tari ca Liban, Palestina, Iraq, Iordania si exista numeroase variante. In al doilea razboi mondial soldatii britanici le numeau torpilele siriene.

 

Bucataria araba nu este cunoscuta doar pentru hummus, ci pentru mult mai multe mancaruri care abunda in condimente, savoare, culoare, simplitate, rustic. Sper ca atunci cand o sa aveti ocazia, sa incercati macar una din mancarurile prezentate de mine si sa imi scrieti cu ce impresia v-a lasat.

Mada`in Saleh- Orasul ascuns al Arabiei Saudite

2fd534d3dc0172c5906b5a117205dca2

Nabateenii erau un popor vechi din Orientul Mijlociu care a devenit bogat prin comertul cu caravane dintre Arabia de Sud si Valea Iordaniei. Sunt cunoscuti pentru magnifica lor capitala, Petra (din Iordania de astazi), care a fost pe buna dreptate aleasa una dintre cele sapte minuni ale lumii.

Mada`in Saleh situat la jumatatea distantei dintre Petra si Mecca, a fost cel de-al doilea oras al nabateenilor.  Numele de Mada`in Saleh (Orasele  lui Saleh) este asociat cu profetul din perioada pre-islamica Saleh, din tribul Thamud, care este de altfel mentionat si in Coran. Mai este cunoscut ca Al Hijr sau Hegra si este situat la 22 de km de Al Ula. Adaposteste 131 de morminte magnifice sculptate in piatra,cu 2000 de ani in urma, reflectand aptitudinile marilor zidari ai timpului lor.

p050mgsq

Inscriptiile de pe morminte ofera o perspectiva asupra numelor, relatiilor, ocupatiilor, legilor poporului care locuia aici. Nabateenii nu au lasat o istorie scrisa, astfel incat aceste texte, unice pentru Made`in Saleh, sunt foarte valoroase. Inscriptiile sunt in limba aramaica, o limba antica, esentiala pentru comunicarea comerciala si in afaceri. De asemenea nabateenii au folosit o forma timpurie a limbii arabe.

Desi ii lipseste grandoarea magnifica a  Petrei, Made`in Saleh, este totusi unul dintre cele mai enigmatice situri arheologice din Peninsula Arabica. Zona de excavare activa din centrul Mada`in Saleh contine si niste case din chirpici, modeste care au format odata cartierele de locuit a orasului.

madain-saleh-tombs

Fatadele mormintelor sunt fin sculptate si destul de uniforme in stilul lor. Un portal in centrul fatadei ofera intrarea in mormant. In interior sunt niste cavitati sculptate in peretii in care au fost asezate corpurile decedatiilor. Interioarele raman rugoase, in contrast puternic cu fatadele atat de finisate.

gt_area_c-505x160
Qasr Al Bint

Qasr Al Bint (Palatul fiicei) este cea mai mare fatada a unui mormant din Hegra, cu o inaltime de 16 m. Isi imprumuta numele unor morminte adiacente. Portalul este ridicat deasupra solului. Deasupra usii se afla o placa cu o inscriptie in care se specifica numele sculptorului Hoor ibn Ahi pentru Hani ibn Tafsy si familia acestuia, in al 40-lea an de domnie  a regelui nabatean Aretas al IV-lea .

 

Qasr-Al-Fareed-at-dusk (1)
Qasr Al Farid

Cel mai fotogenic si un simbol iconic al Mada`in Saleh este Qasr Al Farid (Palatul Unic), un singur mormant sculptat intr-o cupola mica, stand singur in spatiul deschis. Fatada nu a fost niciodata terminata, astfel incat suprafata necizelata a celei de-a treia trepte, evidentiaza modul in care au fost modelate, de sus in jos.

110315
Al Kheremat

Al Kheremat este o locatie cu 20 de altare in stare foarte buna. Este unul dintre cele mai bine conservate morminte ale sitului. Exista multe simboluri care sunt legate de generatiile culturale ale egiptenilor si etiopienilor. Statuete de lei inaripati cu capete omenesti si castroane cu flori pictate folosite in ritualuri, marturisesc acest lucru.

Jebel Ithlib este un afloriment acoperit de un complex de turle in partea de nord-est a sitului. In mijloc se afla o fanta naturala care masoara 40 de m, numita Siq. La intrarea sa, pe dreapta se afla o camera patrata care contine 3 banci de piatra care serveau ca tricliniu pentru sarbatorile sacre. Astazi, camera este cunoscuta sub numele de Al Diwan (instanta).

Ruinele Mada`in Saleh sunt inconjurate de dealuri, insa se afla pe un platou vulcanic pustiu. Desi este evidenta importanta istorica a acestui loc, pana in secolul 21 au fost facute putine cercetari arheologice in zona, cateva sectiuni a sitului ramanand neexpuse.

Desi ruinele au o frumusete naturala aparte, cu o  semnificatia istorica si culturala  unica, sunt rar vizitate de catre sauditi datorita unor zvonuri despre un blestem antic. Experienta turistica este lasata turistilor occidentali, expatriatilor si arheologilor.

In 2008 Mada`in Saleh a fost inclus in patrimoniul Unesco , acesta fiind primul site Unesco din Arabia Saudita.

A fort of nine towers de Qais Akbar Omar

1447221753

„I have long carried this load of griefs in the cage of my heart. Now I have given them to you. I hope you are strong enough to hold them.” Qais Akbar Omar

Qais Akbar Omar ar putea sa ne convinga ca “poezia este esenta Afganistanului”, iar aceasta povestire este inca sufletul locului. El ne ofera impresiile unui tanar scriitor afgan, a carui copilarie s-a petrecut in rai, iar razboiul civil in iad.

Una dintre rarele memorii despre Afganistan scrisa chiar de un afgan “A fort of nine towers” dezvaluie bogatia si suferinta vietii intr-o tara a carei istorie a devenit profund inradacinata cu a noastra.

Pentru tanarul afgan, Kabul a fost un oras plin de gradini unde inalta zmee de pe acoperisul casei bunicului sau cu varul Wakeel, in timp ce parintii, matusile, unchii beau ceaiul asezati pe un covor intins pe iarba. Era un timp perfect pentru recitarea poeziilor, povestilor, vanzarea de covoare si organizarea de nunti. Apoi, razboiul civil a explodat. Casa lor se afla pe prima linie a unui conflict care crestea mai salbatic cu fiecare zi.

Afganistanul era condus de un guvern-papusa a sovieticilor, si desi duceau lipsa de multe lucruri, iar multi afgani erau impotriva guvernului, duceau o viata in general pasnica si linistita. Apoi cand Omar avea 8 ani o perioada grea a cazut peste Kabul. Auzea multimi pe strada scandand, acesta fiind semnul ca mujahedinii au venit.

Initial oamenii au fost bucurosi de prezenta celor care le promiteau “sa ii faca pe rusi sa plece din Afganistan”. Tinerii auzisera de victoriile acestora in Iran si ii priveau pe luptatori cu respect si admiratie. Dar foarte repede mujahedinii s-au impartit in factiuni pe baza loialitatilor etnice, rezultand intr-un razboi civil. O factiune a deschis portile inchisorii, iar hotilor de rand, criminalilor, violatorilor li s-au dat arme pentru a jefui orasul.

Violenta si violurile au devenit intamplari zilnice. Hotii au ajuns la resedinta lui Omar iar cele sase mii de covoare a bunicului sau au fost luate chiar in fata familiei. Curand scoala a fost inchisa, iar familia lui Omar a scapat din interiorul orasului, traind intr-un fort ruinat si vechi, apartinand unui prieten. In urmatorii ani orasul Kabul este in haos.

In timpul unei incetari a focului, Omar si tatal sau incearca sa se strecoare pentru a verifica casa. Sunt capturati si tinuti intr-o pestera timp de 2 saptamani. Dupa ce sunt batuti si obligati sa priveasca cum o femeie este violata, intr-un sfarsit sunt eliberati. Dupa acest episod, familia incearca sa fuga din Afganistan, iar in urmatorii ani Omar intalneste toate triburile si etniile care formeaza poporul afgan. Calatoresc prin muntii Hindu-Kush catre rudele din nord dar luptele de la Mazar I-Sharif le blocheaza calea si ii transforma in nomazi traind intr-o masina si depinzand de generozitatea strainilor.

In Mazar, Omar intalneste o tesatoare surda care devine pentru el un fel de guru. Inainte, obisnuia sa mearga la moschee, dar gaseste spiritualitatea religiei fara valoare. Numai atunci cand studiaza cu tesatoarea, Omar isi descopera implinirea spirituala si cariera.

Inapoi in Kabul, familia lui Omar isi petrece zilele intr- o singura camera, ascunzandu-se de lunetistii care pentru distractie trageau in orice se misca. Ca si bunicul sau, tatal lui Omar isi reconstruieste afacerea cu covoare. Cumpara si vinde un covor, si incet-incet ajunge  sa acumuleze un inventar. Economisirea banilor din vanzarea covoarelor este singura cale pentru a reusi sa plece din tara. Dar din pacate, din cauza unui foc cauzat de o racheta isi pierd toate covoarele.

Cand totul parea ca nu poate fi mai rau decat atat, mujahedinii parasesc orasul dar in locul lor vin talibanii. Acesti “tarani extremisti” miros urat, sunt iliterati, poarta bice, isi deseneaza ochii cu kohl si se autointituleaza “studentii lui Dumnezeu” declarand ca aduc pacea in Kabul. Pace, pentru ca nu mai exista rachete, dar o pace ciudata pentru ca talibanii impun oamenilor reguli absurde: femeile trebuie sa poarte burqa si nu au voie afara neinsotite, iar barbatii trebuie sa isi lase barba sa creasca.

In scoli si universitati se preda varianta talibanilor a Islamului, iar spitalele devin locuri in care mai mult te imbolnavesti decat sa te tratezi. Fara niciun motiv Omar este arestat, aruncat in puscarie unde citeste Coranul si devine un adevarat musulman. Cand este eliberat i se spune ca lungimea parului a dus la arestarea lui.

La varsta de 18 ani Omar deschide o fabrica de covoare secreta pentru a oferi un loc de munca fetelor carora le era interzis sa mearga la scoala. In timp ce isi legau nodurile la razboiul de tesut, parintii lui Omar le invatau literatura si stiinta.

Atunci cand americanii bombardeaza bazele talibane, oamenii ies in strada si sarbatoresc dansand, dandu-le credit americanilor pentru ca nu bombardeaza absolut tot, la intamplare ca rusii.

In timpul ocupatiei talibane Omar a reusit sa invete arta tesutului covoarelor, iar dupa invazia americana, printr-o munca sustinuta, noroc si generozitate a reusit sa construiasca o afacere internationala. A calatorit in  numeroase tari pentru a-si vinde covoarele si desi avea posibilitatea sa louiasca oriunde si-ar dori, el a ales sa ramana in  tara natala, Afganistanul.

A fort of nine towers este povestea experientei unei familii de-a lungul uneia dintre cele mai grele perioade din istorie, si este de asemenea povestea  Afganistanului contemporan, si ceea ce se intampla cand oameni ignoranti au putere politica.

Chiar daca ati mai citit carti despre Afganistan, sau nu, aceasta carte merita timpul vostru. Cartea a fost tradusa in peste 20 de limbi si sper din tot sufletul ca acest lucru sa se intample si in Romania, sper ca vreo editura romaneasca sa o publice si la noi.

 

 

Webp.net-resizeimageQais Akbar Omar s-a nascut in 1982 in Kabul, Afganistan. A absolvit Universitatea din Kabul pregatindu-se ca jurnalist, apoi a studiat afacerile la Universitatea Brandeis. A lucrat in Afganistan ca translator pentru armata americana si pentru Natiunile Unite. Se trage dintr-o familie cu traditie de tesatori si comercianti de covoare. Este proprietarul Kabul Carpets, ajuns la a patra generatie in afacerea familiei. Este co-autorul cartii „A night in the Emperor`s garden”. Este cunoscut faptul ca Khaled Hosseini i-a fost mentor.

Beduinii din Arabia Saudita

W5793-Al-Murrah-bedouin-elders-MX

 

“M-am dus in Arabia la momentul oportun. Altii se vor duce acolo sa studieze geologia si arheologia, animalele, plantele,insa nu vor cunoaste niciodata spiritul locului sau maretia arabilor.”

Cu aceste cuvinte, faimosul explorator englez Wilfred Thesinger, a descris in cartea sa „Nisipurile arabe” procesul de transformare care se petrecea in partea beduina nomada a Arabiei Saudite. A intreprins o calatorie in Cartierul Gol (The empty quarter)-un sfert de milion de mile de desert-intre 1945-1950. La acel timp societatea beduina constituia aproape un sfert din populatia peninsulei  Arabe.

Oamenii desertului sunt cunoscuti ca beduini sau bedu, din cuvantul arab bedawi care inseamna “cel care traieste in desert”. Patria traditionala a beduinului arab este desertul arab; unele grupuri beduine au migrat totusi in nordul Africii. Arabia Saudita a fost unul dintre primele tinuturi locuite de beduini, 700 de mii inca traind pe aceste meleaguri.  Cele mai cunoscute grupuri de beduini sunt Rawala si Dhafir. Un alt grup unic se afla in sudul Arabiei, crescatorii de vite nomazi, numit Baqqarah.

Bedouin Elders talking in the tent at desert campsite

 

Sunt oameni mandri si extrem de independenti, traind de secole cu convingerea ca existenta lor, chiar daca a fost afectata de saracie, era net superioara celei stabile. Au supravietuit in conditii extrem de grele si si-au pretuit libertatea mai mult decat orice.

Beduinul se incadreaza in doua clase sociale de baza. O clasa este cunoscuta drept “adevaratul” beduin si traiesc ca pastori nomazi. Celalalt grup a imbratisat agricultura si este cunoscut ca “fellahin”. Fellahinul duce o viata mai stabila, la marginea desertului. Spre deosebire de acest grup, “adevaratul beduin” a fost cunoscut pentru caravanele sale, in timp ce calatorea prin deserturile pustii. Se muta in desert in timpul sezoanelor ploioase de iarna, si apoi la marginea desertului in timpul verii. Ei sunt cei care vorbesc limba badawi (limba beduina). Duceau o viata simpla dar dura.

In mod traditional, beduinul Arabiei Saudite se deplasa liber, cautand pasuni bune pentru camilele lor. Fiind nomazi nu aveau o locuinta stabila, traind in corturi mari facute din par de capra sau lana de oaie. Corturile erau divizate printr-un perete despartitor decorativ numita “gata” in 3 parti. O parte din cort era pentru femei si copii, o a doua pentru vase de gatit si ca depozit, iar cealalta parte era destinat ca loc pentru foc si divertisment.

Femeile erau cele care faceau majoritatea muncilor, barbatii stand in jurul focului discutand si facand planuri pentru grup. Aici, la foc, se prepara cafeaua si ceaiul, fiind centrul vietii beduine. Subiectele de discutie din jurul focului erau de regula despre vanatoarea cu soimi, despre animale si alte probleme importante,  se recitau poezii sau se canta.De-a lungul istoriei, poezia a fost o importanta forma culturala de exprimare a  beduinilor. In secolele de inceput a Islamului, poezia beduina reprezenta idealul standard a literaturii.

A-train-of-camels-on-the-border-of-Saudi-Arabia-and-UAE

Animalele erau cele care  le furnizau mijloacele de trai: lana pentru tesut, carne, lapte si unt, transport si ca metoda de a extrage apa din fantani. Animalele fiind atat de vitale pentru viata de zi cu zi, beduinul avea foarte mare grija de ele, calatorind la distante mari pentru a gasi cea mai buna pasune, asigurata de ploile neregulate. Banii erau castigati din vanzarea camilelor si oferirea protectiei a mii de pelerini care traversau interiorul regatului in calatorii lungi spre Mecca. La acea vreme o asemenea calatorie nu era posibila fara mari caravane de camile furnizate de catre beduini. Camila era privita ca un dar de la Dumnezeu,  ca fiind chiar spiritul desertului iar viata gravita in jurul ei.

Produsele lactate erau principalele surse de mancare pentru beduin. Laptele de la camile si capre era transformat in unt si iaurt. Majoritatea meselor erau formate dintr-un bol de lapte, iaurt sau orez. Paini rotunde, necrescute erau servite rar. In oazele din desert se gaseau curmale servite ca si desert. Carnea era servita doar la ocazii speciale cum ar fi o nunta sau erau prezenti in cort si musafiri.

Societatea beduina are un cod de onoare strict care dicteaza un comportament strict pentru toti membrii familiei, inclusiv copiii. Datorita naturii exigente a vietii beduine, se asteapta de la copii ca acestea sa isi asume o parte din responsabilitati pentru a-si ajuta familiile. Desi modernizarea a dus la schimbarea stilului de viata beduin, accentul se pune pe educarea copiilor in a duce mai departe acest stil de viata si  traditiile lor.

Bedouin_Riyadh,_Saudi_Arabia,_1964 (1)

Multi tineri au ales sa plece la oras, parasind viata nomada si lasand batranii care au decis sa ramana in urma. Cei care au ales sa ramana au devenit mai sedentari, preferand sa isi care proviziile cu autovehiculele.

In timp ce pentru multi viata beduina s-a schimbat radical, calitatile lor traditionale, ca ospitabilitatea si nobletea, raman ca parte integranta a vietii in Arabia Saudita de astazi.

Deoarece populatiile beduine sunt reprezentate in mod inconsecvent sau chiar deloc in statisticile oficiale, numarul de beduini nomazi care traiesc astazi in Orientul Mijlociu este dificil de stabilit. In general, se intelege ca acestea reprezinta doar o mica parte a populatiei totale in tarile in care sunt prezente.

10 lucruri despre Arabia Saudită

f34ab277-fed0-42ce-ac5d-4cc9581117cf

 

Retrasă dar în același timp un jucător influent pe scena lumii, Arabia Saudită poate părea ca o sumă a contradicțiilor sale. Vizele turistice fiind aproape inexistente, fac  călătoriile în această țară să fie limitate la pelerinajele în orașele sfinte Mecca și Medina sau pentru cei care vin aici să lucreze. Rezultatul este o țară trasă în două direcții în același timp, în viitor și în trecut, care se ciocnesc într-un prezent uneori deconcertant.

 

1.Femeile nu au voie să conducă

SaudiWomenDrivers

Tehnic vorbind nu este împotriva legii ca femeile să conducă o mașină, dar este interzis în practică pentru că femeile nu pot obține un carnet de conducere. Unele excepții au fost făcute în mediul rural unde condusul unei mașini de către o femeie era esențial pentru familia acesteia. În 2015 un istoric saudit Saleh Al Saadoon a cauzat controverse , când a încercat să justifice interdicția pe motiv „că femeile pot fi violate” dacă mașina s-ar defecta.

2.Îmbrăcămintea saudită

Bărbații și băieții saudiți indiferent de statutul social pe care îl au poartă haina tradițională numită thob. Este o haină lungă până la lungimea gleznei, țesută din bumbac sau lână, de regulă cu mâneci lungi. În timpul verii acestea sunt de regulă albe , iar în anotimpul rece nu este neobișnuit ca acestea să aibă culori închise. La evenimente speciale deasupra thob-ului uneori se poartă bisht sau mishlah care pot fi albe, maro sau negre și au bordură aurie. Ghutrah este tradiționalul  keffiyeh, este tot ansamblul purtat pe cap și este format din: tagia (un material alb care ajută ca gutra să nu alunece de pe cap), gutra (este realizat din bumbac foarte fin în formă pătrată, pliat și înfășurat în jurul capului în diferite stiluri de regulă triunghiular; poate să fie complet albă sau albă cu pătrățele roșii), igal (este un cordon dublu, negru care ține gutra în poziție stabilă). A nu porta igal este un semn de evlavie.

În Arabia Saudită toate femeile trebuie să poarte abaya, o rochie lungă, neagră care acoperă tot exceptând fața și mâinile. Femeile saudite de regulă poartă și un văl pe față numit niqab, și o eșarfă pe cap, numită hijab (vălul islamic). Femeile de altă naționalitate au obligația de a purta abaya dar nu și niqab. În ultimii ani în marile orașe, în care se simte aerul schimbării, femeile au început să poarte abaya cu diferite modele colorate.

3.Magazinele sunt închise pe durata rugăciunii

lil-caesars-saudi-arabia-300x224

Musulmanii își oferă rugăciunile de cinci ori pe zi, iar durata fiecăreia este în jur de 15 minute. Arabia Saudită este singura țară musulmană unde magazinele, restaurantele, stațiile de benzină, și alte locații comerciale rămân închise în timpul rugăciunii. Toți locuitorii trebuie să respecte această regulă, de aceea, fiecare își adaptează programul în concordanță cu timpul pentru rugăciune. Închiderea începe cu 10 minute înainte de Azan (chemarea la rugăciune) și durează până la terminarea rugăciunii în moschee.

4.Cea mai mare piață de cămile din lume

interesting-facts-about-saudi-arabia

Deși mașina a devenit mijlocul de transport preferat de către saudiți în detrimentul cămilei, aceasta încă are un loc special în cultura beduină. La periferia orașului Buraydah din Al Qassim, se află cea mai mare piață de cămile din lume. În fiecare zi la șase dimineața piața, revine la viață prin vânzătorii și cumpărătorii ei, aceștea făcând schimb de riali (moneda saudită) pe cămile, oi, capre precum și pe mărfuri cum sunt șeile, căpăstru, pături. Piața este un adevărat haos cu mii de cămile rătăcind în țarcuri, cu oameni care își încarcă marfa în camioane, sau alții își strigă marfa, și gălăgia făcute de animale, nisip, căldură și miros.

5.Jeddah Tower

84babb5d22aaf0114740c4cb875c65fc

Burj Khalifa își va pierde titlul de cea mai înaltă clădire din lume în fața sauditului Jeddah Tower.Încă în construcție, clădirea se presupune a fi gata în 2020. La finalizare, Turnul din  Jeddah se va înălța la cel puțin 1000 de metri, înălțimea finală nefiind confirmată. Clădirea va adăposti birouri, magazine și un hotel de lux. Ultimele etaje sunt rezervate exploatării de energie alternativă. Construcția va costa 30 de miliarde de dolari, și va fi nevoie de 12 minute ca o persoană să urce cu liftul de la parter la ultimul nivel.

6.Familia regală numără mii de membrii

maxresdefault

Casa Saud este familia regală care guvernează Arabia Saudită. Este compusă din descendenții Lui Mohammad Bin Saud, fondatorul emiratului Diriyah, cunoscut ca primul stat saudit, și frații săi deși facțiunea de conducere a familiei este în principal condusă de descendenții lui Ibn Saud, fondatorul Arabiei Saudite moderne.Se estimează că familia are 15 mii de membri, dar majoritatea puterii și bogăției este deținută de un grup care numără în jur de 2 mii de membri.

7.Zăpadă în deșert

saudi-desert_2448473k

Arabia Saudită, țara soarelui arzător și a deșertului, experimentează și ierni dar în ultimii ani și zăpadă. Greu de crezut, dar totuși se întâmplă să ningă în regat. În centrul orașului Shakra și în nord-vestul orașului Tabuk straturi subțiri de zăpadă au acoperit pământul. În Tabarjal, un oraș situat în regiunea nordică al regiunii Al Jawf temperatura a ajuns în noiembrie 2016 la -3 grade, iar în Al Quryat, o provincie nordică a ajuns chiar la -1 grad celsius.

8.Vânătoarea cu șoimi-sport tradițional

672040440

Vânătoarea cu șoimi rămâne populară printre saudiții care încearcă să reînvie tradiții vechi din istoria beduină. Coasta de nord a regatului este cunoscută pentru numărul mare de entuziaști pentru acest sport, precum și pentru festivalurile organizate pentru a încuraja oamenii să exploreze acest domeniu. Iubitorii acestui sport merg în week-end-uri în deșert pentru a asista la acest sport, vânătoarea putând să dureze și zile. Pentru a antrena un șoim este nevoie de timp și  multă răbdare.

9.Schiatul pe trotuar

Automobiliștii din Arabia Saudită au inventat o nouă cascadorie captivantă dar periculoasă. Sportul a fost denumit Sidewalk Skiing (Schiatul pe trotuar) . Cascadoria presupune ca mașina să fie echilibrată numai pe două roți. Pentru ca experiența să fie și mai extremă, pasagerii conduc din afara mașinii, abia agățându-se de fereastre sau de șasiu iar alții în căutare de senzații tari, stau întinși pe drum pentru ca mașina să treacă peste ei, bineînțeles cu partea mașinii aflată în sus. Ca parte a cascadoriei, unii încearcă chiar să schimbe o roată a mașinii în plin mers.

10.Căsătoria cu un cetățean străin

large

Cetățenii saudiți au nevoie de permisiune specială pentru a se căsători cu cetățeni de altă naționalitate și trebuie să respecte o listă emisă de Guvern care cuprinde 17 puncte. Sub noile reguli stabilite în 2016 un bărbat saudit trebuie să aibă vârsta între 40 și 65 de ani, să aibă un venit lunar de cel puțin 5000 de riali și să aibă o locuință adecvată. Femeia saudită care vrea să se căsătorească cu o persoană străină trebuie să aibă cel puțin 25 de ani. Aplicantul trebuie să semneze un document prin care afirmă că aprobarea căsătoriei nu înseamnă și acordarea cetățeniei soției/soțului străin.

 

În fiecare an pe  23 septembrie Arabia Saudită celebrează ziua națională pentru a comemora unificarea regatului în 1932. De ziua națională în toată țara au loc festivități, sunt arborate steaguri, fotografii și afișe cu actualul rege și cu prințul moștenitor pot fi văzute peste tot, spectacole de artificii, programe și activități speciale pentru copii, evenimente sportive, dansuri etnice. Cu ocazia asta m-am gandit că ar fi un bun prilej să vă prezint 10 lucruri necunoscute sau mai puțin cunoscute despre această țară, un mod personal de a-i ura țării care m-a adoptat „La mulți ani”.

Trandafirul Arabiei Saudite

Webp.net-resizeimage (1)

 

În Arabia Saudită, trandafirii sunt sinonimi cu orașul Taif, renumit pe plan internațional pentru agricultură și în special pentru cultivarea și producția de trandafiri.

Taif este unul dintre cele mai vechi orașe din lume. Orașul este localizat în partea de vest a țării, aproape de orașul sfânt Mecca. Taif este cunoscut pentru bazarul Okaz, unul dintre cele mai cunoscute bazaruri arabe, pentru văi cum este Wadi Al Naml, Wadi Wej unde se spune că Profetul Mohammad (SAW) a interzis vânătoarea,tăierea lemnului și alte activități care ar fi putut să dăuneze vieții sălbatice din vale.

Întinse de-a lungul drumurilor și străzilor din Taif, se află mulți vânzatori care își prezintă cutiile de plută pline cu trandafiri aromatici, fructe și alte produse proaspete.

Webp.net-resizeimage (2)

 

Si totuși Taif este cunoscut pentru mai mult decât atât. Este cunoscut pentru Wardh Taifi, trandafirul Taifului.

Aflat la 2000 de metri deasupra nivelului mării și datorită climei propice, pământului fertil și sistemului de irigații este o zonă bună pentru cultivarea trandafirilor. Văile Huda, Al Shafa, Mahram sunt cunoscute pentru acest lucru. În timpul imperiului Otoman, regiunea era cunoscută sub numele de Trandafirul arab.

Webp.net-resizeimage (3)

Faimosul trandafir al Taifului este un trandafir bogat în ulei cu 30 de petale, al cărui parfum este robust, picant, complex, denumit științific Rosa Damascena trigintipetala. Nu se știe cu exactitate cum a apărut în această parte a Arabiei, dar se sugerează că specia a fost adusă din Balcani de către otomanii care au cucerit zona.

Plantarea trandafirilor se începe la sfârșitul lunii ianuarie și durează în jur de 75 de zile. Florile trebuie smulse înainte de răsăritul soarelui când sunt mult mai aromate și se evită distrugerea uleiului esențial necesar la producerea apei de trandafir.  În fiecare an, timpul de recoltare începe în luna aprilie și se termină la sfârșitul lunii mai.

86349451c2bf34ebd0d74cf72860c7eb

Cuvântul Attar, este astăzi folosit de mulți ca sinonim pentru uleiul de trandafir, cuvânt care vine din arabul ittr care înseamnă parfum sau esență. Spre deosebire de ulei, care dezvoltă un parfum mai bun pe măsură ce se învechește, devenind mai costisitor, esența de trandafir nu trebuie menținută o lungă perioadă de timp deoarece afectează calitatea mai ales dacă este ținută la lumină și căldură. Pentru a prelungi durata de viață, specialiștii recomandă înlăturarea dopului de plastic din recipientul de sticlă, pentru că în timp plasticul reacționeaza cu esența  distrugându-i puritatea.

Apa de trandafiri are o mulțime de utilizări, în special la prepararea dulciurilor arăbești, cosmetică și poate fi adăugată inclusiv în apa de băut. Există 2 tipuri de apă: cea obișnuită, vândută în sticle mici cu 10 riali, în orice magazin și există un tip de apă mai special numit Al Aroosa (mireasa) produsă din esență de trandafir. Acest tip este vândut în sticluțe mai mici, la un preț de 30 de riali, fiind apa de trandafiri preferată a saudiților și a celor din Golf în general. Oamenii îl folosesc și ca parfum pentru casă, și este ceva obișnuit să pulverizezi oaspeții la intrare cu apă de trandafiri ca semn de bun venit. De asemenea, femeile folosesc apa de trandafiri în ritualuri de înfrumusețare, fiind cunoscut ca astringent și pentru curățarea tenului.

Webp.net-resizeimage (6)

Trandafirul Taifului este celebrat în timpul unui festival  în fiecare an în martie-aprilie la King Faisal Park din Qadeera. Unul dintre cele mai importante momente ale festivalului este un covor din flori pregătit de către municipalitatea orașului Taif. Covor care se întinde pe o suprafață de 750 de metri pătrați și este format din 100 de mii de flori, incluzând mii de specii de flori de toate culorile, în plus față de răsadurile trandafirului faimos.

Festivalul găzduiește pavilioane cu mâncare tradițională, artizanat, dansuri tradiționale, concursuri pentru copii.

 

Cu siguranță că atunci când auziți de Arabia Saudită printre primele lucruri care vă trec prin minte sunt cămilele, nisipul, femeile acoperite, Islam. Poate că după ce citiți acest articol, data viitoare când o să vină vorba despre Regat,o să vă aduceți aminte si de trandafirul din Taif.